Irrational Man – când filosofia devine o armă letală

2015.Irrational_Man_(film)_posterAnul apariției: 2015
Regizor: Woody Allen
Distribuție: Joaquin Phoenix, Emma Stone, Parker Posey, Jamie Blackley
Notă: 7/10
Gen: American mystery drama
Rezumat: Un profesor de filosofie, mereu în căutarea adevărului, se transferă la o universitate nouă. Aici cunoaște o studentă inteligentă și carismatică, o profesoară pasională și un judecător corupt. Împărțit între două aventuri erotice, lipsit de energia de a face față vieții, predând în silă teoriile învechite ale unor filosofi care nu au reușit să găsească un sens existenței, Abe Lucas găsește o motivație surprinzătoare pentru a-și recăpăta vitalitatea… nu vă spun decât că e morbidă.

 

Rețeta de făcut povești a lui Woody

     M-am obișnuit ca în fiecare an să văd în programul cinematografelor numele lui Woody Allen și pentru că acest moment a devenit deja un ritual, îi pot anticipa scenariul după care se va desfășura… mă aștept întotdeauna la personaje frământate de nesiguranță, aștept să-l văd pe regizor intrând în lumea personajelor sale și dându-și singur un rol, ascult discursurile acide despre anxietate și moarte, admir scenele romantice, suficient de tensionate încât să mă facă să mă tem pentru soarta cuplului care pare o clipă fericit pe marele ecran. După Midnight in Paris (2011), am început să vânez fiecare găselniță narativă a lui Allen. De fapt, cam toate poveștile lui spun același lucru… sunt vaporoase, un pic acide, amuzante și amare, dar niciodată nu le pot lua prea în serios. Sunt ca niște conversații mai lungi în care cea mai potrivită încheiere este un zâmbet vag, un fel de Vom vedea… să mai așteptăm până ne convingem cine are dreptate! Am văzut To Rome with Love (2012), Fading Gigolo (2013), Blue Jasmine (2013, cu o zi înainte să încep primul an de facultate), Magic in the Moonlight și acum… curioasă nevoie mare, Irrational Man (2015). Nu m-a surprins, dar m-a relaxat, este o farsă inteligentă jucată egoistului din noi care încearcă să-și găsească un alibi în idealurile învățate din cărți. De data aceasta, strategia este demascată brutal…

Ambalaj filosofic, conținut previzibil

     Profesorul de filosofie Abe vorbește în fața studenților despre ce înseamnă să fii viu și să gândești liber. El însuși încă mai caută un sens plauzibil în viața sa, dar depresia prin care trece e primul semn că e gata să se recunoască învins. Ca să înțelegeți până unde a ajuns disprețul lui Abe pentru existența sa zilnică, nu ratați scena în care joacă ruleta rusească la o petrecere studențească… riscurile pe care și le asumă, aerul de străin periculos cu inima frântă și dezorientarea generală care îi paralizează orice sentiment sunt la început cuceritoare, apoi de-a dreptul agasante. Până când aude întâmplător povestea unei femei nedreptățite de soțul de care divorțează, Abe folosește sala de curs ca pe o scenă, așa cum ar proceda un actor cu experiență: își neagă rolul pentru a-l face mai dezirabil, spune despre toți filosofii că sunt niște proști, dar caută în operele lor o scânteie de adevăr. Viața însă, cu murdăriile și nedreptățile ei, îl dau un avânt puternic lui Abe, acum găsește momentul să schimbe scena: lumea întreagă devine teatrul său de operațiuni, se informează subit despre efectele cianurii și de aici, evoluează un conflict savuros în care se vede cum dreptatea are ca rădăcină confortul emoțional al justițiarului. Cochetând cu ideea liberului-arbitru și îmbinând principiile existențialismului francez cu frustul spirit de conservare, Woody Allen râde pe sub mustață de aparențele frumoase pe care le cultivăm despre noi: credem că suntem conduși de obiective nobile, dar de fapt suntem sclavii propriilor plăceri și prejudecăți despre lume. E un film unde riști să te rănești pentru că efectiv ți se bagă degetul în ochi cam în orice moment important al poveștii… când proful vine la noua facultate, ghicești din discuția tinerilor îndrăgostiți că ea va cădea pradă șarmului deznădăjduitului filosof, când Abe încearcă prea mult să-și ascundă fapta, știi că până la urmă ea va afla, iar finalul… e ca în basme, așa cum ne-a obișnuit Hollywood-ul că doar așa e regula! filmele nu trebuie să ne bage în sperieți sau să ne apropie de frumusețea tristă a vieții, filmele ne vând iluzii sedative, întotdeauna…

…binele învinge răul

     Singura modificare pe care Allen a considerat de bun-simț să o facă în clișeul acestei fericiri convenționale a fost eliminarea formulei și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți. Este un război de opinii între studentă și profesor, atât de crâncen încât devine o problemă de viață și de moarte. Cadrele insistente care se opresc asupra unei lanterne micuțe nu sunt o întâmplare, ele vor dezvălui instrumentele ce-l vor pierde pe unul dintre personaje. Nimic în acest film nu radiază spontaneitate căci totul e coafat, transparent, ordonat și excesiv de pudrat în dialoguri spirituale. Cu toate acestea, aștept următorul film al lui Allen… sunt curioasă de câte variații pe aceeași temă (în cazul de față, moartea) e în stare acest om inepuizabil!  

Sursă posterhttps://en.wikipedia.org/wiki/File:Irrational_Man_(film)_poster.jpg

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s