“Everest” review – frumusețea și cruzimea înălțimilor

2015. Everest_posterAnul apariției: 2015
Regie și scenariu: Baltasar Kormákur
Distribuție: Jason Clarke, Jake Gyllenhaal, John Hawkes, Keira Knightley
Notă: 10/10
Gen: disaster drama
Rezumat: Doi ghizi montani rivali își conduc clienții pe vârful muntelui Everest. Expediția e dificilă și plină de pericole: emoțiile contradictorii din inima fiecărui alpinist, motivațiile incerte, dar intense care îi împing să continue, concurența acerbă dintre Rob și Scott care riscă să devină o problemă de viață și de moarte sunt contrabalansate de peisajele montane sfidător de frumoase.

    Cristina, intră în atmosferă!

      Singurul traseu montan pe care l-am parcurs vreodată a fost cândva, de 1 mai, la Brașov, cu două colege de facultate. Este marcat cu triunghi roșu, desigur că nivelul de dificultate este foarte redus și are undeva la 800 de metri. Când am fost să văd “Everest”, am încercat să rememorez în timpul reclamelor ceva din trecutul meu de alpinist… în afară că am urcat pe Tâmpa, nu știam ce altceva să mai adaug… însă dacă vreau neapărat să mai evoc o experiență similară, poate se ia în considerare că în seara aceea sala era plină și a trebuit să escaladez trepte fioros de amețitoare până să ajung la locurile noastre din spate. În orice caz, nefiind vreo pasionată a expedițiilor pe munte, am relaționat foarte greu cu personajele în prima jumătate a filmului: nu le înțelegeam entuziasmul, motivația și cruzimea cu care își lăsau partenerii de viață acasă, într-o așteptare terifiantă. M-am împrietenit mai repede cu poștașul Doug… i-am priceput mai ușor motivele. Într-o condiție fizică precară, dorește din tot sufletul să demonstreze copiilor din cartier că oamenii obișnuiți sunt capabili de fapte mari, astfel aventura riscantă în care se aruncă trup și suflet are potențialul de a deveni o lecție prețioasă despre puterea voinței. Aici cred că stă esența peliculei – sunt mulți oameni adunați laolaltă, uniți de un scop comun, despărțiți de cauzele emoționale pentru care vor să urce Everestul și povestea fiecăruia are potențialul de a deveni măreață.

     Limite greu de acceptat

     Ambiția nebunească de a-și antrena corpul pentru a reuși performanța să-și înfigă steagul la 8 848 de metri prinde în fiecare rădăcini. Rob de la agenția “Adventure Consultants” repetă în fiecare an expediția și în schimbul unor sume uriașe, promite clienților săi fericirea vanitoasă de a ajunge sus – Yasuko, care deja a urcat 6 din cele 7 vârfuri ale lumii, vrea să ajungă în Cartea Recordurilor drept cea mai bătrână femeie care a cucerit Everestul, poștașul e sentimental, Josh vrea să-și vindece depresia cu aer rarefiat, Krakauer vrea să facă un reportaj de senzație și Scott (ghidul-șef de la o agenție rivală), deși are aceeași misiune ca Rob, vrea să demonstreze ceva în plus: că e mai bun decât concurența. Expediția trebuie să acopere așadar diferențele dintre ceea ce sunt oamenii și ceea ce vor să ajungă în ochii celorlalți – există o scenă în care jurnalistul îi întreabă pe clienți de ce își riscă viața ca să urce pe Everest și după o explozie de veselie (de tipul pentru că există și noi putem), fiecare își reevaluează motivele, însă nimeni nu le dă glas cu adevărat. În spatele unei asemenea aventuri, se pare că stau multă pasiune, o încăpățânare de titan, dar și o latură întunecată, cvasi-distructivă ce nu se poate opri din a aminti mereu omului că va muri și că trebuie să facă ceva măreț, care să nu se șteargă din memoria semenilor.

     Filmul e dureros de urmărit – în prima jumătate, începeau să mă plictisească toate pregătirile și foloseam momentele moarte că să îmi repet că eu nu voi dori niciodată să urc pe Everest, dar în a doua jumătate acțiunea a devenit un montagne russe. Nu mai știi cine are puterea să reziste și te rogi pentru toți, poate un pic mai mult pentru Rob. Empatic, cu un suflet menit să înțeleagă bunele și relele din oameni, Rob le dă indicații prețioase, încearcă să-i ferească de orice pericol, controlează situațiile de criză cu multă maturitate, dar responsabilitatea de pe umerii lui e ca un bumerang: o decizie făcută cu inima mătură șansele de supraviețuire ale tuturor. Întrebarea-cheie este de ce? și răspunsul implică probleme complexe: ambiții, forțarea limitelor unui client de dragul construirii unei legende care să-i inspire pe cei slabi, puterea de a trăi o clipă prin altul și de a-i înțelege agonia până într-acolo încât să uiți că ești om și invariabil… egoist.

     Neclintit ca un munte

     Este firesc ca efortul fizic al alpiniștilor să fie însoțit de peisaje de pe Everest: de la primele etaje altitudinale până la panorama din vârf, dar când se prezintă o poveste atât de tristă, imaginile spectaculoase devin subit de o cruzime insuportabilă. Ninsoarea, vântul violent, albul orbitor care înghite totul, cerul, muntele însuși atât de înalt, de o materialitate atât de dură… arată cât de mici sunt visele de mărire ale oamenilor în fața indiferenței naturii. Oamenii încearcă să și-l proiecteze în termeni umani: Everestul trebuie cucerit, e capricios, îl păcălim noi cumva, urcăm când e vreme mai bună, dar în ciuda acestor cuvinte încurajatoare, Everestul nu devine un frate mai mare, generos cu țâncul simpatic care vrea să i se cațere în spate. El stă disprețuitor, într-o frumusețe glacială și orice încercare abuzivă de a-l transforma într-un obiect de schimb profitabil, îi jignește atât de mult demnitatea încât se răzbună înghițind vieți omenești. Poate că văzând acest film asistăm la lupta dintre două tabere: alpiniștii și muntele, ambițiile și limitele, aventura și iubirea celor lăsați în urmă, acasă. Oricum ar fi, disputele sunt atât de strânse și e atât de dificil să înțelegi dintr-un singur punct de vedere întreaga aventură, încât adrenalina, suspansul, speranța și impactul vizual al întregului nu fac decât să stoarcă și mai multe lacrimi și să nască și mai multe păreri de rău. Cu siguranță, nu e film de duminică seara, n-ați vrea să ajungeți luni dimineața la birou cu cearcăne de la atâta jelit… vă recomand să-l vedeți sâmbăta, în timpul săptămânii sau după o ceartă cu partenerul/partenera, când vreți să-i arătați că unii oameni au probleme mai grave!

Sursă poster:
https://en.wikipedia.org/wiki/Everest_(2015_film)#/media/File:Everest_poster.jpg

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s