Recenzie “The Martian” – el e Mark… Iron Man, piratul spațial, botanistul galactic, supraviețuitorul etc.

2015.The_Martian_film_poster

Anul apariției: 2015
Regie: Ridley Scott
Scenariu: Drew Goddard, adaptare după romanul lui Andy Weir, Marțianul
Distribuție: Matt Damon, Jessica Chastain, Jeff Daniels, Mackenzie Davis, Donald Glover
Notă: 10/10
Gen: space adventure
Rezumat: Echipajul misiunii Ares III părăsește planeta Marte în urma unei furtuni violente și lasă în urmă un coleg-astronaut pe care îl cred mort, dar în ciuda tuturor așteptărilor, Mark Watney e un supraviețuitor. La origine botanist, Mark învață cum să fertilizeze pământul cu propriile excremente, încropește o seră, își raționalizează mâncarea pentru a rămâne în viață cât mai mult timp, arde hidrogenul pentru a obține oxigen și când intră în legătură cu NASA, destinul său începe să atârne de hotărârile și inițiative unei întregi comunități de oameni de știință.

     Legături sau coincidențe?

     Recent, filmul “Everest” a adus lacrimi în ochii a mii de spectatori și situațiile de criză se pare că devin tema preferată sezonului toamnă-iarnă. Se caută suflete puternice, voință de fier, rezistență psihologică, echilibru, un pic de umor negru și un dram de nebunie. Acum m-am întors de la “The Martian” și de abia aștept să merg mâine sau poimâine la “The Walk”… povești tulburătoare despre ingeniozitatea minții omenești și despre țintele înalte pe care e în stare să le atingă. Să fie o coincidență sau o strategie de imagine din partea NASA că tocmai acum s-a anuțat o descoperire științifică nou-nouță? Așadar, s-a găsit apă pe Marte! N-ai înțeles din prima? Fuguța pe Google și vezi logo-ul cu planetuța însetată, te vei dezmetici imediat. Da, viața e posibilă pe Marte… în ficțiune și în realitate, dar până să auzim buletinele de știri aducând vești de la fața locului, priviți-l pe Matt Damon cultivându-și deșeurile naturale… glumesc, priviți-l refăcând legenda lui Robinson Crusoe și condimentând-o cu mai multă forță, umor și carismă. Personal, când l-am văzut pe astronatul supraviețuitor Mark Watney încercând să-și asigure condiții optime pe Marte și minunându-se că tot ce face e o premieră, mi-am amintit de Micul Prinț, izolat pe o planetă, alături de floarea sa (aici plăntuțele de cartof), căutând prieteni, iubire și înțelegere. Mark Watney e departe de metafora diafană a copilăriei, dar e atins de aceeași singurătate glacială și lucru rar, nu disperă. Rezolvă tacticos problemă cu problemă ca și cum    s-ar afla prins într-un simulator, nu într-un spațiu foarte foarte departe de casă, ostil ființelor umane, într-o permanentă concurență cu limitele lui.

     Mereu privirea înaintea!

     Povestea astronatului-marțian nu a ajuns pe marile ecrane foarte ușor, deși munca pe care au investit-o Andy Weir și Ridley Scott pentru a acoperi mai toate informațiile științifice a fost una titanică. Mai mult decât atât, s-a încercat crearea senzației de autenticitate, de aceea platourile de filmare unde s-au instalat decorurile menite să recreeze planeta Marte au fost o scenă uriașă din Ungaria și deșertul Wadi Rum din Iordania – nisipuri roșiatice, praf, relief dezolant, o sondă Nasa îngropată din anii ’90 și o ființă umană în căutarea lui ACASĂ! La început nimeni nu credea în romanul lui Andy Weir, editorii l-au respins și de aceea, a început să publice treptat, capitol după capitol, pe site-ul propriu. Publicul l-a încurajat să facă mai mult, Drew Goddard a scris un scenariu adaptat, a început să regizeze filmul până când a fost înlocuit cu Ridley Scott. De aici, a început o muncă susținută cu Matt Damon și restul distribuției – analize pe fiecare replică în parte, descompunerea scenelor-cheie, antrenamente la NASA, discuții cu astronauții și recitirea romanului lui Andy Weir ori de câte ori situația o cerea. După 70 de zile de filmare, rezultatul e remarcabil – în spatele eroului ficțional stau oamenii clădiți parcă din aceeași stâncă, oameni încăpățânați, care parcă așteaptă obstacolele pentru a-și desăvârși visele.

      Decolăm pe refrene ABBA!

      Filmul acesta impresionează pentru că e un mixaj de tonalități distincte. M-aș fi așteptat ca starea psihologică a lui Mark să se înrăutățească pe zi ce trece și după ce i se distruge toată recolta, în afară de un Fuck you! spus cu toată energia, personajul merge mai departe,    căutându-și mereu noi identități amuzante, noi recorduri de doborât și transformându-și mintea într-un instrument de supraviețuire. Sunt riscuri mari la mijloc, decizii care trebuie luate de față cu toată planeta Terra, furtuni și explozii care amenință din clipă în clipă viața marțianului de care începi să te îndrăgostești (lipsind aproape cu desăvârșire elementele romantice, spectatoarele sunt libere să se imagineze la braț cu Mark, întâmpinându-l după lungul… naufragiu). Indiferent de gravitatea situației însă, în momentul următor faci cunoștință cu playlistul șefei echipajului Ares III. E atmosferă de zile mari… imaginează-ți un om plutind în spațiu pe acordurile săltărețe ale melodiei Waterloo! Deodată, parcă nu mai ai de-a face cu viața, moartea, ambiția și universul cosmic, ci cu o ședință galactică de kangoo jumps.

Sursă poster:
https://en.wikipedia.org/wiki/The_Martian_(film)#/media/File:The_Martian_film_poster.jpg

Advertisements

One thought on “Recenzie “The Martian” – el e Mark… Iron Man, piratul spațial, botanistul galactic, supraviețuitorul etc.

  1. Pe când şi o recenzie a filmului Interstellar? Pentru o optică radical opusă asupra vieţii în spaţiu în care acelaşi Matt Damon e iarăşi sinistrat pe o planetă.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s