Recenzie “The Walk”: SOS, s-au stricat morcovii!

Anul apariției: 2015
Regie: Robert Zemeckis
Scenariu: Robert Zemeckis, Christopher Browne
Distribuție: Joseph Gordon-Levitt, Ben Kingsley, Charlotte Le Bon, James Badge Dale
Notă: 10/10
Gen: American 3D biographical drama film
Rezumat: Un funambul francez cu nasul pe sus (adică un acrobat-artist care merge pe sârmă) își găsește întâmplător visul în camera de așteptare a unui dentist – vede într-o revistă o poză cu Turnurile Gemene din New York. Din acest moment, face orice ca să își întindă funia între cele două clădiri impozante… își riscă viața, se îndrăgostește, sfidează legea, își adună complici, se antrenează din greu cu un maestru ceh, suportă eșecuri ridicole până când ajunge sus, între nori, cu privirea ațintită la funia perfect întinsă pe care urmează să o traverseze. Va reuși?

     Dacă ai frică de înălțime, filmul acesta nu e pentru tine sau dimpotrivă… îți este dedicat. Nu numai că poți empatiza cu unul din complicii personajului principal (un profesor de matematică torturat de această fobie), dar de asemenea te poți lăsa inspirat de îndrăzneala lui Philippe. Poate că văzând un vagabond francez  traversând de 8 ori distanța dintre cele două turnuri gemene la o înălțime de aproximativ 400 de metri e cumva încurajator. “The Walk” conversează cu spectatorul despre limitele umane, râde de prejudecăți și lansează o invitație pe alocuri călduroasă, pe alocuri eroică la reinventarea propriilor ambiții. Deși nimănui nu-I pasă de nimeni, în ciuda a numeroase interdicții stabilite prin lege, cu toate că unele vise par lipsite de finalitate practică, povestea lui Philippe Petit este de fapt o victorie ( Philippe Petit e acrobatul real care în dimineața zilei de 7 august 1974 a dat marea lovitură artistică a secolului și care de altfe, l-a învățat pe Levitt să meargă pe sârmă în doar 8 zile). Printr-o astfel de intenție nebunească, natura umană și-a demonstrat încă o dată încăpățânarea de a da un sens vieții. Lăsați deoparte teama, puneți-vă ochelarii 3D și nu fiți fataliști (cu alte cuvinte, nu profitați că istoria ne-a arătat în 2001 că aceste turnuri însuflețite de gestul lui Philippe s-au prăbușit în fața altui instinct omenesc major – cruzimea), aici timpul se oprește… iar voi deveniți martorii unui spectacol, gândit special pentru a vă cuceri.

     Robert Zemeckis a fost deseori ridiculizat ca fiind un regizor ce mizează în mod exagerat pe efecte speciale, mai degrabă interesat în prezentarea unui ambalaj modern, dar cred că “Forrest Gump” a demonstrat demult puterea creatoare a acestui nume. De la viața e ca o cutie cu bomboane de ciocolată pregătiți-vă pentru un viraj brusc – în “The Walk” viața e o intersecție potențială cu moartea și devine mai intensă cu cât amenință să se prăbușească. Impactul vizual al filmului este răvășitor… eu l-am văzut doar în 3D (oricum cred că în 4DX m-ar fi luat cu amețeli) și vă pot spune că în a doua jumătate a filmului stăteam cu mare atenție pe scaun, conștientă că orice gest în plus, prea amplu sau prea grăbit, înseamnă să devin pilaf pe trotuarele newyorkeze. Totul e transpus foarte convingător și emoțiile devin atât de puternice încât e nevoie de incompetența și lașitatea unui polițist ca să se mai destindă atmosfera…

     Deși imaginile sunt vitale pentru a crea tensiunea specifică unei asemenea ambiții nebunești, personalitatea explozivă a lui Joseph Gordon-Levitt ajută mult la întreținerea ritmului alert al filmului. Obișnuită să-l știu cu inima frântă din “(500) days of Summer”, acum l-am văzut în pielea unui francez îngâmfat, un străin în mijlocul americanilor, dorind să se exprime fluent în engleză și râzând de obsesiile gastronomice ale poporului-mamă. Dat afară de părinții săi din cauza unor idealuri la prima vedere absurde, taică-su strigă: Les carottes sont cuit! și dacă un francez îți declară verde în față că morcovii s-au stricat, atunci nu mai încerca să te împaci cu el. De acum încolo, când apar obstacole de netrecut, în loc de un Ooops-ul convențional-anglo-saxon, veți auzi într-o notă ironică o aluzie la morcovi.

     Una peste alta, “The Walk” e regizat cu multă sensibilitate și nu urmărește să-și explice toate cadrele. Străinul la costum care urcă întâmplător sau nu pe acoperișul unuia dintre turnuri nu are niciun rol bine definit în film, e o apariție secvențială, aproape fantomatică. Pare corpul fizic al cuvântului pe care Philippe nu vrea să-l rostească. Din înalturi, privind în ochii artistului până în străfunduri, pescărușul cu ochi de foc se simte amenințat. Nu se știe de ce, scena nu evoluează în niciun fel, pasărea nu e într-atât de agresivă încât să pună în pericol întreaga aventură, dar trece prin fața camerei ca un fulger și sentimentul pe care îl lasă în urmă e tulburător și amar. Să fie un altfel de Nu pentru Philippe, un refuz venit din partea cerului, un avertisment împotriva aroganței? Nu rămâne decât să speculăm până găsim o interpretare validă… în orice caz, deși discret și poetic pe alocuri, filmul își anulează încă de la bun început orice posibilă tensiune ori suspans plasându-l pe Philippe în rolul de povestitor. Te prinzi din primul minut că a supraviețuit și că acum, de la căldurică, îți spune cum a trăit el la 24 de ani senzația hăului, cum l-a cucerit și cum a învățat să trăiască propunându-și ținte imposibile. Deci… după ce ieșiți de la cinema, nu e nevoie să vă cenzurați în fața prietenilor (că de! spoiler-alert!), povestea își demască singură sfârșitul pur și simplu pentru că nu el e cel care contează… ci pasiunea plină de adrenalină de a trăi viața ca și cum ar fi o operă de artă, ca și cum oamenii încă mai pot deveni eroi – sensibili, curajoși, sublimi! Cel puțin în “The Walk” se poate!

Sursă imagine: https://www.facebook.com/TheWalkMovie?fref=ts

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s