Filmele toamnei: trailere, surprize, așteptări (partea I)

      Am ajuns în luna octombrie și deja discutăm aprins despre Marțianul, Everest sau The Walk. Fie că facem comparații între ceea ce vedem azi și filmele din ultimul deceniu, fie că ne îmbarcăm în analize aprinse despre evoluția actorilor din rolurile principale, peisajul cinematografic din prezent ne ține cu sufletul la gură. Sezonul premierelor e un spectacol în continuă înflorire și reclamele care circulă pe Youtube nu fac decât să ne aprindă imaginația, dar clipurile de prezentare sunt o carte de vizită cu două tăișuri. Nu vă lăsați păcăliți de o față frumoasă, de câteva scene sexy sau de o replică mai catchy. Dacă citiți cu atenție în spatele ambalajului vizual, puteți să decideți cine e must-see și cine… skippable. Răsfoind un pic trailerele toamnei, mi-am făcut o idee cam ce aș vrea să văd la cinema în perioada aceasta… ce m-a convins, ce m-a speriat, ce m-a pus pe gânduri și ce m-a făcut să zic Next! vă invit să citiți mai jos.

1.Life (premiera în UK: 25 sept., USA: 4 dec.)

     De când a dat lovitura în rolul de Dracula romantic, Robert Pattinson încearcă să se reinventeze, așa cum eforturi la fel de susținute face și fostul Harry Potter. Pericolul e că pentru unii actori, succesul comercial câștigat în urma implicării într-un blockbuster îi poate marca pe viață. Amprenta unui personaj foarte popular le poate distruge pe veci neutralitatea atât de necesară identității unui actor. Când oamenii te văd pe stradă și nu îți știu numele real, ci acela al personajului căruia îi dai viață, e clar… în mintea lor s-a produs un declic, iar tu rămâi pentru toată lumea acea figură fictivă de care toți s-au îndrăgostit. Șansa de a te camufla în altcineva e imposibilă sau cel puțin… rizibilă, publicul dă din cap cu amabilitate, ca și cum s-ar preface că se lasă păcălit, dar zâmbește complice, știe că nu mai poți deveni altul. În “Life”, Robert Pattinson încearcă să fie un jurnalist îndrăzneț care își propune să facă din James Dean o legendă. Cum or fi fost strategiile de marketing în anii ’50? În ce termeni a gândit acest film biografic regizorul danez Anton Corbijn, expert în promovarea unor muzicieni de renume cum ar fi Depeche Mode, Nirvana sau Bryan Adams, cumva familiarizat cu schema from zero to… rock star? Trailerul este evaziv și nu promite prea multe… actorul care-l interpretează pe James Dean, Dane DeHaan, a refuzat acest rol de 5 ori, intimidat de renumele celebrității pe care trebuie s-o întrupeze. Mă credeți sau nu, se vede… urmăriți trailerul și veți vedea un James Dean ezitant, un pic speriat de industria media, aruncând ocheade de bad boy, dar refuzând sfios avansurile rechinilor care promit să-l facă celebru. Am rămas curioasă, dar sceptică… singura soluție care ar putea salva acest proiect este un look general impecabil și un scenariu inteligent care să arate mașinăria din spatele unei legende.

2.Mia Madre (premiera în UK: 25 sept.)

     Această producție francezo-italiană, regizată de Nanni Moretti, promite o poveste tandră și meta-cinematografică: dialogul este duios, ceea ce pare a fi personajul principal (o femeie în jurul vârstei de 40 de ani) pune la îndoială tot ce știe, un bărbat grizonat ia o decizie de la care nu vrea să se abată nici în ruptul capului (ce și cum rămâne să aflăm!), există norul unei boli deasupra poveștii și în tot acest timp, în interiorul filmului se toarnă un film (înțeleg asta din conferința de presă și din toată agitația care se creează în trailer în jurul unui actor pe care l-a lăsat memoria). “Mia Madre” a concurat pentru premiul Palme D’Or  în cadrul ediției din 2015 a festivalului de la Cannes și a câștigat Premiul Juriului Ecumenic. Asta sună… mistic, un pic ciudat pentru gusturile mele, pentru că nu ghicesc din reclamă nicio direcție religioasă notabilă. Cu alte cuvinte, promite a fi un film despre frică, nesiguranță, artă și relațiile dintre copii și părinți. Pentru că e altceva decât ce m-au obișnuit americanii, pentru că replicile sunt rostite cu pasiune, pentru că e o meditație despre cinema… vreau să merg la “Mia Madre”. Vă țin și pe voi la curent!

3.Macbeth (deja în programele Cinema City)

     Dacă ați fost la cinema în ultima vreme, cu siguranță ați văzut deja reclama. Nu există sezon prost pentru Shakespeare… iar adaptările după teatrul său sunt întotdeauna o surpriză riscantă. Pentru că ați văzut “Sicario”, “Black Mass”, “Transporter” și v-ați obișnuit cu valurile de sânge, sunteți pregătiți pentru crimele în serie ale lui Macbeth. De data aceasta, pe lângă vechea dorință pentru putere, povestea e condimentată de un pic de istorie britanică, de rezonanța unui text rafinat, de costume de epocă și de tortura psihologică a unor remușcări monstruoase. Trailerul e un colaj de scene în care un cuplu măcinat de instincte violente își face loc până sus, pe tron: el cu fața mânjită de sânge și noroi, cu sabia scoasă din teacă, cu pumnalul pregătit să străpungă, ea ușor palidă, cu fruntea de o albeață virginală și strecurând mereu cuvinte de încurajare. Mintea mea e plină de scorpioni… asta e o confesiune care încă mă urmărește, apoi vezi multe lacrimi, priviri languroase în care se citește teama și ritmul în care se succed imaginile devine extrem de rapid. E o cursă emoțională care frizează delirul și aștept să văd cu ce intensitate a recreat Justin Kurzel acest moment literar de referință, el fiind un regizor australian cvasi-anonim, care încă nu și-a demonstrat talentul. Cu asemenea publicitate și stârnind atâtea întrebări, cred că s-a creat deja contextul favorabil afirmării lui… restul rămâne la latitudinea noastră. Ne va convinge Kurzel sau ne vom consola poate cu o prestație bună din partea lui Michael Fassbender? Filologi, împătimiți ai filmelor sângeroase, curioși de pretutindeni, aștept opiniile voastre!

4.Suffragette (premiera în UK: 12 oct., USA: 23 oct.)

     Ne pregătim de un asalt feminist… Carey Mulligan, pe care am remarcat-o în “Never let me go” și de care m-am îndrăgostit iremediabil în urma lui “An Education” joacă rolul unei spălătorese ambițioase din Anglia secolului XX, sătulă să se conformeze rolului meschin dictat de o societate sexistă din ce în ce mai crudă. Am auzit multe despre acest film… se șoptește numele lui Meryl Streep, pantofii cu toc devin aici o simfonie tensionată și așteptați-vă să asociați sunetele pașilor cu sufletele luptătoarelor, iar ceea ce prin convenție numim feminitate devine acum o încleștare plină de frumusețe și ferocitate. Coloana sonoră soft, lacrimile lui Carey, pietroaiele aruncate în vitrină, tentativa de hărțuire și talia atinsă ostentativ de patron… sunt elemente-cheie care promit o luptă socială așa cum cărțile de istorie au ezitat să arate. Un proiect susținut de femei (regizoarea Sarah Gavron, scenarista Abi Morgan, o distribuție sclipitoare din care deja am divulgat două nume mari) înseamnă un strigăt îndrăzneț în favoarea emancipării. E acel Hai că poți! de care ai nevoie dacă treci printr-o despărțire, dacă rezonezi din când în când cu melodia “It’s a Man’s Man’s Man’s World” sau dacă vrei să-ți iei revanșa pentru acel Tu nu poți! pe care l-ai simțit venind uneori din partea unui bărbat.   

5.The Lobster (premiera în UK: 16 oct.; da, e azi!)

     Trailerul acesta e atât de misterios încât m-a surprins și m-a amuzat. Un homar este un răspuns neobișnuit la întrebarea Ce animal ți-ai dori să fii?, cu atât mai mult cu cât întrebarea e de fapt În ce animal ți-ai dori să te transformi dacă nu îți găsești perechea în 40 de zile? Da, ați citit bine, aceasta e o vânătoare împotriva singuraticilor, o condamnare socială care nu se întâmplă doar de Valentine’s Day, ci programatic, sub forma unui plan de eradicare foarte elaborat. Regizorul grec Yorgos Lanthimos încearcă să cucerească mapamondul… acesta e primul său film în limba engleză și povestea pe care o propune nu ține cont de niciun fel de tipare. Personajele sunt reci, oficioase, femeile sunt de o frumusețe glacială, în jurul căreia nu rămâi pironit de admirație, dar totul în trailer respiră aventură… muzica sacadată, iepurele prins în capcană, menajara împinsă de la spate într-o cameră de hotel, o gagicuță în jacuzzi, niște pantofi eleganți mult prea strâmți, unde ar putea duce toată nebunia asta? Eu îmi doresc să nu aflu răspunsul de la alții, pe asta trebuie s-o văd cu ochii mei.

     Așa cum se observă, oferta e variată și promisiunile țintesc foarte sus. Dacă m-ar trezi cineva în miez de noapte să mă întrebe la ce film mergem mâine, i-aș răspunde buimacă la The Lobster (care, apropo, va fi difuzat în cadrul festivalului Les Films de Cannes a Bucarest, începând de sâmbătă, 24 octombrie, ora 21:00, la Cinema Pro; pentru mai multe detalii urmăriți programul accesând linkul http://filmedefestival.ro/2015/program/). În orice caz, după câteva zile, aș începe să-mi pun noi întrebări… și cum mă gândeam într-o vreme să-mi fac licența pe Shakespeare, sigur aș da buzna la Macbeth și dacă aș vrea să ies la întâlnire cu un băiat care crede că le poate face pe toate, m-aș amuza să-l bag un pic în sperieți și să-i arăt de ce sunt eu în stare, așa că hai la Suffragette. Voi la ce vă uitați toamna asta și pe cine alegeți să vă însoțească?

Sursă imagine de fundal:
https://stocksnap.io/photo/VUTG1N6B5S

Advertisements

One thought on “Filmele toamnei: trailere, surprize, așteptări (partea I)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s