“Damage” – când soacra are dreptate!

1992.DamageposterAnul apariției: 1992
Regie: Louis Malle
Distribuție: Jeremy Irons, Juliette Binoche, Miranda Richardson, Rupert Graves, Leslie Caron
Notă: 7/10
Gen: British/French erotic drama
Rezumat: Martin, un tânăr jurnalist cu mult potențial, le-o prezintă părinților pe noua lui iubită. Franțuzoaică, tăcută, glacială, de o politețe perfectă, Anna naște emoții controversate – mama lui Martin simte o vagă amenințare din partea străinei, iar tatăl, un politician cu sânge rece și calm englezesc, cade pradă unei pasiuni neașteptate.

     

     Regizori și voyeuri

     În fiecare an, există o nadă cinematografică, o capcană bine gândită după care publicul se dă în vânt. Se bate pentru bilete, discută în contradictoriu, se împarte în tabere pro- și contra-, unii își fac un renume din a respinge hitul și toate astea demonstrează același lucru: când se anunță un film erotic nou, când imaginile sunt suficient de ispititoare și distribuția/regizorul au un pic de notorietate, rețeta, niciodată epuizabilă datorită variațiilor necesare, a fost cu succes aplicată… să explodeze box-office-ul, zic! “Nymphomaniac” în 2013, “Fifty shades of Grey” de Valentine’s anul ăsta, “Love” adus de la festivalul de film de la Cannes toamna aceasta și dacă vrem să intrăm în detalii, istoria recentă e cât se poate de generoasă. Uneori însă, e bine să ne oprim, să facem diferența între ce vedem și ce înțelegem, iar după aia poate că simțim nevoia unui film erotic nu atât despre acte sexuale în sine, cât despre sexualitate. În ultima vreme, eu am văzut “Damage” … o ilustrare răvășitoare, deși pe alocuri stângace, a pasiunii, o depășire tragică a tuturor limitelor, un complex de vinovăție care nu reușește să întreacă instinctul și… nu râdeți, dar încă o situație în care soacra are dreptate (simțea doamna Ingrid că e ceva fishy cu franțuzoaica!).

     Geometrie interzisă   

     Da, e vorba de triunghiuri! Conflictul din “Damage” pare monstruos și în același timp, profund uman. Ministrul Stephen Fleming, foarte calculat la birou și în fața jurnaliștilor, face cunoștință din senin, la o petrecere care se anunța plictisitoare, cu o tânără tunsă scurt, o femme fatale care nu face prea mult caz de ea însăși, dar privește feroce, promițând multe. După un contact vizual intens, după o secundă de tăcere pe care nici unul nu a scurtat-o, cade ca o bombă salutul: Bună! Sunt iubita fiului dumneavoastră, Anna! Sunt acestea limite suficiente pentru a împiedica momentul electric care tocmai s-a produs? Răspunsul e NU, orice ar pretinde societatea, religia și morala convențională. Cei doi se întâlnesc în secret, el caută o soluție, ea se lasă dusă de val, iar în tot timpul ăsta minciunile creează un perete de sticlă între amanți și partenerii lor legitimi. E de ajuns o neglijență și sticla devine transparentă… Auch!

     Mortal kombat și în pat?

     Regizorul Louis Malle mizează pe limbajul nonverbal dintre îndrăgostiți. Amândoi fiind prin natura lor rezervați sunt nevoiți acum să se exprime violent, în acord cu sentimentele contradictorii pe care le încearcă. Stephen (un Jeremy Irons la înălțime) are izbucniri nervoase, iubește cu spontaneitatea unui adolescent, iar scenele de sex sunt atât de pripite încât riscă să devină un soi de box amoros. Deși înțelegi ardoarea dorințelor care-i macină, nu te poți abține să nu râzi când își pun reciproc mâinile pe ochi și se împing spasmodic, flămânzi după plăcere. Da, da, da, imaginea se vrea poetică… pasiunea e o orbire voluntară pentru fiecare dintre ei, got the idea, dar de ce au imitat scene de pe Animal Planet?

     Ochi în ochi

     În orice caz, Anna Barton e o enigmă din cap până în picioare… e o prezență feminină discretă. În mâinile ei un buchet cu flori roșii devine mai mult decât un compliment, e un obiect estetic. Tot ce atinge și  tot ce iubește e contaminat de o viață nouă, magică, furibundă, abundentă, dezlănțuită, dar scurtă. Zâmbetul ei are ceva îndoliat, modul în care deschide ușa e un fel se scuză, dar totul se dezvăluie în privirea ei hipnotică – acolo sunt toate victimele ei, toate crizele sentimentale la care a fost martoră, toată durerea pe care a   născut-o, întregul secret al febrei sale pătimașe. Filmul s-ar fi putut numi fără nicio problemă Cum să cucerești din priviri – ochii își spun atâtea, relațiile de putere sunt atât de fluide, de la o privire la alta, chemările atât de insistente, ezitările atât de bine conturate în începutul de plâns încât te dai bătut. Bine, bine, acțiunea seamănă cu o telenovelă (gen Iubire interzisă), dar oamenii care îi dau viață sunt irezistibili. Așa trăiau grecii, așa se iubea în tragediile vechi, un așa patos erotic nu întâlneai decât la curtezanele din temple… în fine, e ceva antic în jocul lui Jeremy Irons și al Juliettei Binache, ceva ce acum cu greu putem înțelege până când nu suntem noi înșine protagoniști.

Sursă imagini:
https://en.wikipedia.org/wiki/Damage_(1992_film)#/media/File:Damageposter.jpg
http://www.cinemagia.ro/filme/fatale-pasiune-fatala-3700/imagini/571465/#gallery

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s