“Box” – șvaițer made in Romania

Anul apariției: 2015
Regie: Florin Șerban (vezi și “Eu când vreau să fluier, fluier” [2010])
Distribuție: Hilda Péter, Rafael Florea, Sorin Leoveanu
Notă: 4/10
Gen: film românesc, dramă
Rezumat: Mult apreciat de criticii europeni, “Box” este o poveste care se teme să fie spusă. Cristina, o unguroaică stabilită în România, profesoară de dans într-un sătuc sărăcăcios și în timpul liber, actriță aspirantă, fură ochii lui Rafael, un tânăr boxeur, aflat la început de carieră. Destinele lor se intersectează întâmplător și de aici restul e tăcere… se iubesc? Își vorbesc vreodată mai mult de două cuvinte? Sunt împreună? Pentru toate aceste întrebări, există un singur răspuns și ăla ambiguu… un hotel de două stele.

Lupu-și schimbă părul…

     După rateurile pe care le-am trăit pe propria-mi piele de fiecare dată când am plătit bilet să văd un film românesc, am mers la “Box” cu niște așteptări microscopice. Posterul arăta bine, trailerul parcă parcă promitea o idilă, actrița din rolul principal mi s-a părut că are o mutriță interesantă, prezentarea promitea tensiune erotică și am răsuflat adânc… bine, încă o șansă pentru ai noștri. Ce să vă spun? Am asistat încă o dată la o poveste care se teme să se dezvăluie… cu un scenariu crispat, cu multe omisiuni, cu motivații incerte, “Box” e genul de experiență pe care simți că nu ai trăit-o încă, te uiți în jur ca să vezi din ce direcție o să vină și vezi genericul de final. Aaa… da, s-a terminat? Fie regizorul are prea puține idei (de aici multele momente de tăcere), fie e o modă nouă în filmul românesc de care eu nu-mi dau seama (poate e o pasiune proaspătă pentru punctele de suspensie, pentru nimic-ul narativ).

Mersul pe jos face piciorul frumos!

     Totuși, e ceva mai bun decât “Autoportretul unei fete cuminți”, “Poziția copilului”, “Brâncuși din eternitate” și alte găselnițe stranii. De data asta, pot folosi în recenzie cuvântul “decent” fără să am mustrări de conștiință. “Box” se vrea îndrăzneț pentru că încearcă să traseze din tușe rapide o întreagă lume – doi oameni care vânează cu ardoare succesul, doi debutanți aflați în etape existențiale diferite, uniți de o privire, de un început de obsesie și de nevoia unei consolări romantice. Regizorul taie multe episoade esențiale, exact pe acelea care ar fi colorat în nuanțe particulare evoluția personajelor. O vedem pe Cristina mergând spre casă – iar regizorul își face din acest drum o datorie de onoare, o filmează plimbându-se de fiecare dată, nu ai cum să ratezi vreun detaliu vestimentar, ajungi să îi recunoști spatele dintr-o mie de femei căci ai timp berechet să o analizezi pe îndelete – dar nu îți dai seama cum reacționează când află că Rafael o urmărește. Sunt câteva indicii vagi… se indignează, apoi iese la o limonadă și aici cade cortina. Rămâne să te consolezi cu ideea că în loc să știi esențialul, cunoști în schimb cum i se mișcă șoldurile Cristinei când merge pe caldarâm. Până la urmă, e tot ce contează, nu? J

Pagini goale sau fasoane?

     Înțeleg că au vrut să intensifice atmosfera poveștii lăsând zone de nedeterminare. Golurile narative incită imaginația, ce nu e spus e compensat de privirile actorilor și aici, filmul plusează mult! Fiecare gest e integrat într-o structură matematică și privirile schimbă cu totul direcția relațiilor dintre personaje. În orice caz, dintr-un exces de zel… stilistic, consider că au tăiat prea mult din acțiune. Un mic fetiș estetic, treacă de la mine… las-o pe Cristina să meargă muuult și îndeluuuung, dar mai spune nene și care e miza poveștii. Înțeleg,  vrei să devin un spectator activ, care se întâlnește cu regizorul la jumătatea drumului, dar cel puțin dă-mi ceva la care să visez, stabilește decorul. Altfel stau acasă, derulez tot filmul din pat, într-o sâmbătă dimineața, când vreau să visez cu ochii deschiși. Florin Șerban vă spune începutul (de altfel, vechi de când lumea) și vă lasă pe voi să completați spațiile punctate… arată cum un el și o ea se întâlnesc, se privesc, se îndrăgostesc și apoi… Filmul se termină cu și apoi! Hmmm, dacă un asemenea minimalism cinematografic (așa se spune acum!) vi se pare incitant, vizionare plăcută!

Sursă imagine: http://www.cinemagia.ro/filme/box-567116/

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s