“Crăiasa zăpezii” – cu inima în țurțuri

Anul apariției: 2012
Regie: Vladlen Barbe, Maxim Sveshnikov
Scenariu: adaptare după basmul lui Hans Christian Andersen
Notă: 6/10
Gen: Russian 3D fantasy family film
Distribuitor: Freeman Entertainment
În cinematografe din: 13 noiembrie (dublat, cu Elena Gheorghe și Simona Pătruleasa)
Rezumat: Pe când lumea era înghețată bocnă și răsuflările tuturor se confundau cu gheața, nimeni nu îndrăznea să conteste puterea Crăiesei Zăpezii, nimeni în afara vrăjitorului Vegard. Acesta creează oglinzile sufletului, bucăți de sticlă care reflectă lăuntrul privitorului, jenant de sincere pentru o zână malefică. De aceea, Crăiasa decide ca magicianul și toată familia sa să piară. Gerda, fata lui Vegard, luptă din răsputeri împotriva iernii veșnice, astfel încât totul devine o încleștare pe viață și pe moarte purtată în numele familiei, a prieteniei și a dragostei.

     Vin sărbătorile, vin sărbătorile!

     Simțiți că nu e iarnă dacă nu auziți încă reclamele Coca-Cola? Nicio problemă, cinematografele vin din vreme cu o alternativă: animațiile sezoniere cu zăpadă, reni și prințese ale gheții. Dacă până nu demult v-ați delectat cu “Frozen”, acum a venit timpul pentru o poveste clasică, veche de când erați țânci și mai cereați încă un basm înainte de culcare. Vremuri bune, deh! Țin minte că atunci când eram pitică, mama îmi aducea acasă desene pe casetă și eu le urmăream pe video (în cazul meu, un aparat video martir, în care am băgat multe creioane așa… din curiozitate științifică). În orice caz, “Crăiasa Zăpezii” e o luptă încrâncenată între frică și curaj, iubire și ură, blândețe și cruzime, toate aceste opoziții servind la recunoașterea facilă a eroului și a antieroului. Versiunea pe care o știam eu, din 1995, mizează pe umor și pe o crăiasă pe cât de rea, pe atât de frumoasă, acum, în 2015 (deși filmul prezentat astăzi în avanpremieră e de fapt o producție rusească din 2012, ajunsă tardiv în România), regizorul a pus accentul pe trăsăturile personajelor ajutătoare, iar crăiasa e urâțică, așa cum o recomandă și sufletul. De data asta, se mizează mult pe simpatia copiilor pentru trolul Orm și nurca Luta, două figuri distincte, între care se leagă o prietenie contradictorie – Orm, de altfel slujitorul Crăiesei Zăpezii, împarte șuturi, iar Luta (creată ingenios după modelul Pikachu – mică, discretă, afectuoasă, mai mult mieunând, decât vorbind) oferă compasiune.

     A fost odată ca niciodată… în 3D

       Gerda, fetița curajoasă care depășește o grămadă de obstacole pentru a-și salva fratele, este o combinație mai stângace între Micul Prinț și Harry Potter. Cunoaște pe drum câteva personaje stranii, cărora le schimbă un pic viața, există o scenă cu trandafiri și pe deasupra, mai e și orfană, cu puteri speciale și cu o inimă mare (îi mai lipsește cicatricea fulger). Până la urmă, toți eroii de poveste au caracter excepțional… dar în filmul acesta, Gerda are ceva în plus, un look Barbie-ish, e artificială, desenată riguros, doar ochii mari o mai fac cât de cât credibilă (ochii mari și scenariul în care-și arată bunătatea). De asemenea, ea devine ținta unor secvențe implauzibile… urmăriți de pirați, în goana nebună a saniei, Gerda reușește să învingă un marinar cu pumnii goi (două pălmuțe și o ciupitură și gata! răufăcătorul rămâne în urmă). Lucrurile însă se echilibrează datorită efectelor 3D. Dacă unele amănunte narative au fost organizate precar (puse acolo parcă doar pentru a face povestea să se deruleze cât mai rapid), impactul vizual al lumii de gheață este uimitor. Cu o pereche de ochelari, simți că aluneci pe spatele saniei alături de Gerda, Orm și Luta, din când în când, ritmul devine foarte rapid și ai un gol în stomac… zbori peste o prăpastie, faci un salt în aer, te prăbușeeeești!

     Lăsați copiii să vină la… crăiasă!

       Indiferent de lipsurile de creație ale acestei animații sau tocmai datorită lor, regizorii au plasat ocazional câteva ironii. Un ren care merge ca melcul când e lăudat că aleargă ca vântul, Orm care se revoltă la apelativul câine, dar cu pușca la tâmplă, începe să latre, o nurcă cinefilă care se vede cascadoare în slow motion, dar se prăbușește lamentabil pe podea, un profesor de orfelinat care pledează pentru căldura artei aruncând-o în foc și întinzându-și mâinile ușor spre flacără… toate astea sunt mesaje amuzante, care îndeamnă la o moderare a criticilor de orice fel – Stay chill, man, it’s only an animation! Un punct în plus e scenariul… mai bun decât în cazul altor filme pentru copii, nu excelent, dar cel puțin cu pretenții de complexitate (în chestiunea Orm… trolul decide cu greu de ce parte să se situeze, pentru Bine sau pentru Rău există motive la fel de puternice). Așa că, dacă vă trage puștiulică de mânecă și vă spune Vleau la film!, lăsați-l să încerce “Crăiasa zăpezii”, e o experiență frumoasă – basm clasic, ambalaj modern, scenariu provocator. Cât despre dumneavoastră, plictiseala nu se află în program… nu v-ar lăsa Luta! Pont pentru cei care ies din sală mulțumiți: a apărut partea a doua și de data aceasta, Orm e în lumina reflectoarelor.     

Sursă imagine: http://www.cinemagia.ro/filme/snow-queen-578446/postere/1390403/#gallery

Advertisements

4 thoughts on ““Crăiasa zăpezii” – cu inima în țurțuri

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s