“By the sea”: iubirea se uită prea mult în oglindă!

     Rezumat: În pragul disoluției, un cuplu frumos și bogat se retrage pe coasta franceză, într-o stațiune scumpă. Marea, mirosul de pește, vegetația, soarele și aerul sărat îndeamnă la vitalitate și senzualitate, dar Roland și Vanessa par să aibă alte planuri: se înstrăinează, se rănesc reciproc și în final, se unesc în virtutea unei curiozități obsesive – cum fac dragoste vecinii de alături și cât de multe pot vedea prin gaura nou-descoperită din perete?

     Why so sad, Angie?

     De la maladie la depresie, de la speranță la disperare, această poveste e cronica stângace a unui iubiri pierdute. Cu îndrăgostiți carismatici, dar depresivi, cu ținute elegante și cadre languroase, noul film regizat de Angelina Jolie este un jurnal emoțional provocator. Construit după standarde europene, această încercare cinematografică este meritorie, iar întrebările pe care le adresează sunt, din partea Angelinei, dovada unei conștiințe mai profunde decât ne-am aștepta – poate camera de filmat să surprindă conținuturile sufletești? Poate ajunge la natura intimă a obsesiilor noastre fără să devină ridicolă? Răspunsul meu e da, cu condiția să ai un scenariu bun.

     Gura lumii

     În România, filmul va avea premiera mâine și cu siguranță, va atrage mult public. Până la urmă, e vorba de Brangelina… cuplul-vedetă de la Hollywood, e imposibil să nu vă lăsați în voia conexiunilor mondene. Cel puțin, la începutul filmului, când lucrurile decurg foarte lent, sufocant de monoton aș zice, mai aveți încă timp să vă întrebați dacă așa arată o zi din viața lor de proaspăt căsătoriți. În orice caz, By the sea promite mai mult, nu într-atât încât să devină consistent, dar se califică la statutul onorabil de ambiție artistică – nu operează cu ritmul unei pelicule americane, în schimb timpul se dilată periculos de mult, acțiunea curge greoi, imaginea e statică, concentrându-se pe chipuri, gesturi și peisaje, iar impresia pe care am avut-o din când în când e ca una dintre sursele de inspirație majore a fost revista Vogue (iar Vanessa poate fi văzută la un moment citind unul dintre numere). Pozițiile Angelinei sunt studiate, ținutele ei sunt desprinse de pe catwalk, gesturile sunt apatice, glaciale, afectate, dar chic… aduce un pic a Iulia Albu și parcă amintește de femeile din prozele lui Scott Fitzgerald. Brad Pitt contrabalansează acest ambalaj perfect – îl vezi beat, excitat, autoironic, dormind afară pe o bancă, furios și frustrat, cu alte cuvinte îți dă 1000 de motive să râzi de el. E fascinant să simți chimia dintre acești doi actori și să intuiești scenă de scenă că frumusețea lor augustă e capabilă de griji atât de mărunte cum ar fi lista de cumpărături pentru micul-dejun. Dar se întâmplă… Pentru că filmului îi lipsește un nucleu narativ, el riscă să devină plictisitor pentru unii, la fel mi s-ar fi întâmplat și mie dacă nu m-ar fi fascinat într-o atât de mare măsură lumina, fizionomia actorilor, hainele și o sumedenie de mici detalii vizuale. După ce ieși din sală, reflexul nu e să te gândești la ce tocmai ai văzut, ci să intri un pic pe la Zara. Tocmai de aceea, mulți spun ca Angelina să se limiteze la rolul ei de actriță, alții pretind că By the sea este doar un exercițiu narcisist irelevant (vanity project), iar eu vă încurajez să-i dați o șansă.

     Paiul din ochiul zeiței

     Reacțiile criticilor, nota mică de pe Rotten Tomatoes (31% specialiștii, respectiv 61% publicul larg) și de pe IMDB (5,6/10), dezamăgirile publicului prezent la avanpremieră (un tip din spatele meu își întreba amabil iubita: Dragă, ce notă îi dai de la 1 la 3?) au însă o bază. Nu există poveste, iar misterul din spatele depresiei personajelor e unul umflat și dezvăluit prea târziu, când nu mai are gravitatea necesară. Ce se vrea suspans cade în rizibil. Gaura din perete de pildă a devenit pretextul unui râset general în sală, perfect justificat de interpretările actorilor, dar dorit de regizoare ca fiind primul moment de conexiue sufletească dintre cei doi. Dialogurile sunt plate până la exasperare și prima replică mi-a lovit timpanul – cum poți să plasezi la începutul unei drame pe care o vrei complexă și boemă o propoziție de genul Miroase a pește. Într-adevăr, ajunseseră în stațiune, de jur împrejur marea, ea – mademoisella cu pantofi cu toc și pălărie animal print, el – bărbatul de la volanul unei mașini scumpe… dar când atribui personajului feminin o asemenea reacție, e ca și cum i-ai pune regizoral o etichetă: Priviți-o, ea este fițoșica fashionistă! În fine, nu este o pierdere de timp, este mai mult un deliciu senzorial… o plăcere vinovată fără consecințe prea grave, o ședință foto și atât. Ce lasă un gust amar este pustietatea din spatele frumuseții, intriga banală, cuvintele prea puține și lipsa acelui farmec spiritual care transformă o femeie frumoasă într-o capcană.

     Întrebări fără răspuns

     Poate că filmul ar fi fost mai bun dacă ar fi exploatat anumite momente-cheie. Patronul hotelului, un bătrânel simpatic, părea să fie în posesia unei povești cu potențial, poate dacă ar fi primit un rol mai important în film ar fi ajutat foarte mult la capitolul empatie, complexitate, dialog. Cuplul vecin, dezlănțuit și senzual, își putea depăși statutul de instrument. Vanessa și Roland îi privesc prin gaura din perete flirtând și făcând dragoste, îi invită la masă doar pentru a le regiza de departe intimitatea (căci sunt curioși tare cum se iubesc la beție) și… atât. Vecinii sunt amintirea a ceea ce au fost cândva, oglinda neputinței lor de a fi iar fericiți, gelozia pe acele zile bune care nu se mai întorc, pretextul unor joculețe perverse de-a identitatea. Dar ce s-ar fi întâmplat dacă blondina și tânărul negustor de artă ar fi vorbit mai mult cu Brangelina, așa ar fi apărut conflicte, dorințe mai bine conturate, compromisuri mai incitante, relații de putere mai alunecoase și cu siguranță, By the sea s-ar fi încărcat cu acea tensiune narativă care te ține legat de scaun. Oricum, eu una aștept următorul film regizat de Angelina Jolie… măcar pentru luxurianța imaginilor.

     Până una alta, By the sea mi-a stârnit tot felul de curiozități paralele:

  1. Vreau să văd un film regizat de vecină (Mélanie Laurent, cealaltă femeie din By the sea, blonda senzuală de alături, e de asemenea actriță și regizoare, ea aducând pe marele ecran în 2014 pelicula franțuzească Respire). Comparațiile cu Angelina vor fi inevitabile.
  2. Sunt curioasă cum au fost celelalte două filme ale Angelinei. Au fost la fel de stângace sau se vede o oareșice evoluție în In the land of blood and honey (2011), respectiv Unbroken (2014)? Mie mi-a lăsat impresia că By the sea e un debut cu multe greșeli, dar promițător.
  3. La capitolul mondenități, bârfe și curiozitatea a omorât pisica, mă tentează să văd Mr. & Mrs. Smith (2005). Acolo, pe platoul de filmare Brad și Angelina s-au cunoscut, s-au plăcut, au lăsat în urmă totul și au început să construiască mitul care sunt astăzi. Unde mai pui că e primul film în care joacă împreună rolurile principale?
  4. Pe aceeași temă, dar într-un cu totul alt stil, merită văzut Who’s afraid of Virginia Woolf (1966)? Care sunt diferențele stilistice dintre cele două filme și de ce câștigă inevitabil Elizabeth Taylor? Unii pot strâmba din nas ca fiind o comparație ca de la cer la pământ, poate ca și cum ai vrea să asculți o melodie romantică și vrei să alegi între Taylor Swift și Bon Jovi, dar dacă lăsăm prejudecățile la o parte și privim oamenii, mai mult decât etichetele care li s-au dat, vom fi surprinși că și unii, și alții vorbesc despre sentimente și crize profund umane.
  5. Și o recomandare pe linia Rotten Tomatoes (vezi recenzia lor aici), trebuie să văd Melancholia. By the sea nu utilizează prea multe subtilități pentru a arăta tristețea problematică a personajelor, dimpotrivă folosește primele 30 de minute exclusiv pentru a-și băga degetul în ochiul Angelinei și apoi în al publicului, de aici râul de lacrimi. Dar cică Melancholia are o altă soluție… un mixaj de imagini pe care le tot întorci ca pe un cub rubik pentru ca în final să te lovească intuiția salvatoare, ăstia-s triști, bă.

 2015.by-the-sea-

Anul apariției: 2015
Regie: Angelina Jolie Pitt
Scenariu: Angelina Jolie Pitt
Distribuție: Brad Pitt, Angelina Jolie, 
Mélanie Laurent, Melvil Poupard,Niels Arestrup
Notă: 5/10
Gen: American romantic drama
Cinematografie (imagine): Christian Berger
Distribuitor: RO Image 2000

Sursă imagini:
http://www.cinemagia.ro/filme/by-the-sea-591841/

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s