5 tipuri de cinefili

     Trecem zi de zi pe lângă tot felul de oameni și ca să nu ne mirăm la fiecare nouă întâlnire, ca să nu obosim repetând continuu ciudat, curios,   ce-a fost asta?, am inventat tipologii. Până acum, am văzut zeci de filmulețe cu tot soiul de liste, topuri și ierarhii care mă pregăteau pentru categorii umane dintre cele mai diverse – băieți/fete la prima întâlnire, profesori, vloggeri, elevi, colegi de muncă etc. N-a rămas nimeni fără etichetă și cred că cea mai mare onoare în timpurile astea e să NU te regăsești în niciun scenariu, doar așa poți să fii sigur că ți-ai păstrat identitatea. Oricum, nu se amăgește nimeni că oamenii sunt prin excelență unici, sunt cel mult diferiți, dar încă îi mai leagă atâtea (automatisme, obiceiuri, sentimente, prejudecăți și … contul de Facebook). Poate că acum stai și te întrebi cine ești, de unde vii și ce scop măreț a fost rezervat existenței tale. Lasă filosofia pe mai târziu… află acum cât de original ești în postura de cinefil. Cât de previzibl e comportamentul tău într-o sală de cinema? Rămâi hipster până la finalul articolului?  Dacă nu, cu regret îți spun că ești mainstream.

  1. Cinefilul de weekend

     E vineri, ai ieșit de la serviciu/facultate, te-ai strâns cu gașca de prieteni sau pur și simplu ești tu cu tine și surprinzător, ai un pic de timp liber. Primul tău gând e să mergi la un film, nu vrei ceva prea greu, ai chef să râzi, să te întinzi pe un scaun confortabil, de ăla moale cu pluș roșu, și să privești personajele direct în față, să le numeri ridurile, nasturii de la cămașă și să te gândești jumătate de oră ce fel de mașină conduce eroul că parcă știai și tu marca. Te uiți în stânga, te uiți în dreapta, analizezi reacțiile celorlalți, dai check-in pe Facebook și ridici privirea tocmai la timp ca să râzi la o poantă oarecare la care lumea reacționează bine. Ieși un pic debusolat și nu îți mai amintești finalul, dar știi că te-a impresionat. Vorbești cu prietenii tăi despre cât de marfă a fost sau în câte feluri te-a enervat filmul și odată intrat în metrou, lași o dulce amnezie să șteargă tot ce-ai trăit. Sâmbătă seara, dacă te întreabă cineva ce film ai văzut, zâmbești larg și spui că nu ești as la reținut titluri și nume.

cinefilul de weekend.jpg
Un om liber… până luni!
  1. Mâncăciosul

     Un film bun nu trebuie niciodată trăit fără o porție zdravănă de floricele sau fără niște nachos lângă. Coloana sonoră nu e completă fără crănțănitul colectiv din sală și te lași pradă unui sentiment reconfortant… faptul că cel puțin 50 de persoane mestecă în același timp cu tine te face să te simți protejat, faci parte din ceva mai mare decât persoana ta, ești membru de seamă în clubul ronțăitorilor anonimi. La început, iei câte un pic, e încă lumină în sală și vrei să faci impresie bună, când luminile se sting, devii mai îndrăzneț și deschizi pumnul, iei câte 10 floricele dintr-o dată și îți testezi limitele. Câte mai încap?  Sorbi încet din paharul de Cola și oftezi ușurat – viața e așa frumoasă! Imaginile au început să-ți capteze atenția, floricele s-au terminat, dar continui să faci gestul automat de a băga mâna în pungă și apoi de a o duce către gură, pentru tine asta e dovada că regizorul îți spune o poveste bună… ești atât de prins încât mănânci fără să ai nevoie efectiv de mâncare. Ieși din sală cu burta plină și cu mintea în alertă – ea însăși se grăbește să digere ce a văzut.

mancaciosul.jpg
Vă rog, sunt gurmand! 
  1. Vorbărețul

     Te așezi bine-dispus și nerăbdător să vezi pentru ce ai plătit bilet. Ai o grămadă de așteptări, l-ai ales cu grijă, te-ai uitat la trailer și ai citit prima parte din sinopsis, că nu vrei să-ți distrugi plăcerea de a descoperi singur finalul. Le spui tuturor cât ești de curios și pui la punct o grămadă de detalii –  în 5-10 minute, cât au rulat reclamele, ai rezolvat toate problemele pentru o săptămână întreagă, ți-ai povestit prima iubire și încă ai mai apucat să critici un spot. Taci o secundă până apar primele cadre din film – deja ai o explozie de impresii în minte și vecinul tău nu poate rămâne neinformat. De la coafura actriței până la arhitectura caselor, fiecare detaliu promite ceva, te uiți atent după greșeli și inconsecvențe (unele scene au fost refilmate în zile diferite și imaginile e posibil să fie prost asamblate, ți se pare chiar că s-au trădat, parcă vezi o camera de filmat în fundal). În fine, urmărești firul narativ și când e suspansul mai mare… te apropii de urechea cuiva și îi șoptești un mic nimic care te frământă. Norocosul nu mai aude replica aia fatală, care a schimbat totul, dar acum știe ce gândești. Te las pe tine să îi pui în balanță prioritățile! În orice caz, ești un om care nu se sfiește să aibă o opinie și a merge la cinema este pentru tine o experiență delicioasă, imaginează-ți câte obiecte apar pe ecran, deci câte subiecte de discuție apar pe neașteptate.

vorbaretul.jpg
Cu mine, poveștile nu au sfârșit!
  1. Lacrimogenul

     Aici, statistic vorbind, sunt mari șanse să fii fată. Intrii în sală, ești într-o stare bună, te-ai machiat fără ca nici măcar să te gândești că o să atentezi de bună voie la siguranța rimelului tău. Privești personajele, savurezi scenele de dragoste și visezi la propria poveste, dar subit lucrurile încep să meargă prost și deasupra capului tău simți norii grei de furtună. Cred că sunt așa aproape din cauza ochelarilor 3D. Îi dai jos și descoperi totuși că ai un nod în gât. Te uiți mai departe și simți că îți e un pic mai bine, până la urmă știi să faci diferența între ficțiune și realitate, te gâdilă ceva în colțul ochiului, nu se mai poate face nimic acum… îți curge o lacrimă pe obraz, apoi că tot s-a dat semnalul, curg cu zecile. În ceață, te uiți în jur cu teamă, toți au devenit subit inamici, toți au acces acum la vulnerabilitatea ta și tocmai azi, când nu ai șervețele. Respiri adânc, te îneci și acum lăcrimezi și mai tare. Te lași în voia sentimentelor și speri să-ți treacă pe genericul de final. Până la urmă, asta e o dovadă că inima ta nu e de piatră.

plangaciosul.jpg
N-am nimic, mi-a intrat ceva în ochi!
  1. Fanaticul

     Toată viața ta ai bifat film după film din lista Criterion. Ai cont pe IMDB, Rotten Tomatoes, MetaCritic și CineMagia. Ai în bibliotecă o carte groasă, atât de groasă că unii prieteni cred că ai luat-o de fapt pentru autoapărare: 1001 filme de văzut într-o viață. Nu ești de acord cu tot ce scrie acolo, dar e de referință. Descarci filme compulsiv și apeși pe play din instinct. Întotdeauna vrei să vezi mai mult. Intrii în sală cu un apetit vorace, te așezi nerăbdător și dai din picior iritat pe tot parcursul reclamelor. Parcă ai venit cu cineva de mână, parcă tu ai fost ăla care a invitat-o, dar nu mai ai timp acum pentru conversații politicoase… ÎNCEPE FILMUL! Îi mormăi în ureche Vizionare plăcută, dragă! doar așa ca să-ți salvezi reputația și în jurul tău totul se evaporă. Între tine și ecran simți că e o conexiune magnetică, astea sunt momentele în care te bucuri din tot sufletul că la cinema nu sunt pauze publicitare sau mai știu eu, pauze între acte. Filmul s-a terminat de 10 minute, dar tu stai până la ultimul nume de pe generic, nu vrei să ratezi nimic și nu se știe dacă la sfârșitul sfârșitului vor mai dezvălui imagini. Asta ar putea răsturna totul. Trei ore după, încă mai vorbești despre film, ai rămas singur și te vezi nevoit să scrii un articol cu tot ce crezi… apoi comentezi pe toate blogurile și rețelele de socializare, noaptea visezi scenă cu scenă și ziua următoare, îți iei bilet la un film nou. Niciodată nu lași o obsesie să dețină monopolul, te alimentezi repede cu una nouă.

geek.jpg
Aștept următoarea proiecție!

PS: Eu una am câte puțin din fiecare specie de cinefil. Hibridă așa cum sunt, vă invit să mergeți cât de curând la cinema, apoi stați 5 minute în liniște absolută, citiți articolul și răspundeți la întrebarea Cine sunt eu? Atenție, vor urma informații șocante! 🙂

Sursă imagine fundal:
https://stocksnap.io/photo/885S4Q0UVA

Advertisements

7 thoughts on “5 tipuri de cinefili

  1. Te contrazic in privinta mancaciosului. Nu stiu cum esti tu sau cum sunt altii, dar eu sunt foarte “empatic” in privinta mancarii. Pe romaneste, daca cineva mananca langa mine mi se face pofta. Daca 50 de oameni mananca langa mine, chiar daca eu n-as tine neaparat sa mananc, tot voi manca.

    Like

      1. Sa-ti zic ca eu am ceva cu nachos? Nu e vorba de gust. Imi plac ca gust, nu refuz. E vorba de ideea in sine.

        Regizorul Nae Caranfil spunea ca degradarea spectatorului de cinema este exact drumul de la popcorn la nachos. La popcorn, chiar daca bagi in tine ca spartul, chiar daca se aude rontait, macar esti atent la ecran. La nachos tu trebuie sa fii atent la nachos, sa intingi in sos, sa nu dai pe tine. Deja nu mai ai ECRANUL in fata ochilor tot timpul.

        Da, eu de fiecare data dau nachos pe mine. D-aia nu-mi place :))

        Like

  2. Speram sa mai fie cateva tipologii.. nu de alta dar tot ce mi-a ramas este ‘fanaticul’ 😀
    Nu ca nu ar fi adevarat… o demonstreaza initiativa ‘filmul de marti’ cu care ii momesc de fiecare data pe colegi. Ce s-a demonstrat… macar nu sunt singura!

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s