The Danish Girl

Anul apariției: 2015
Regizor: Tom Hooper (The King’s Speech)
Distribuție: Eddie Redmayne, Alicia Vikander, Amber Heard, Matthias Schoenaerts
Notă: 9/10
Gen: British-American pseudo-biographical drama film
Rezumat: Einar Wegener, un artist danez de la începutul secolului XX, renumit pentru peisajele sale nostalgice, îi face o mică favoare iubitei lui, de asemenea pictoriță – dat fiind că i-a întârziat modelul, pozează în femeie. Dresurile delicate, lenjeria de mătase, rochiile croite cu grație și gesturile de catifea îl conving pe Einar de un adevăr tulburător – în adâncul sufletului, este femeie. De aici începe o odisee bizară și tulburătoare pentru a-și cuceri identitatea: peruci, costume extravagante, priviri languroase, îndoieli, frici, suferință, homosexualitate, egoism și curaj, toate o definesc pe Lili – de fapt, noul Einar cu chip feminin, care pentru a-și desăvârși transformarea solicită prima operație de schimbare de sex din lume.

the-danish-girl-eddie.jpg

     Filmele bune nu își permit niciodată o pauză prea lungă. După sărbători, după prima ninsoare, după revelion și după mahmureala primelor zile din noul an, cinematografele își deschid porțile, pregătite să ne năucească. Danish Girl este noua senzație a lunii ianuarie, suficient de răvășitor încât să ne determine să ne întrebăm: Va lua vreun Oscar? Chiar dacă nu mă interesează în mod special viața transsexualilor și cu atât mai puțin, o istorie a lor, am așteptat acest film cu mare nerăbdare încă de la începutul lui decembrie – costumele, fragilitatea lui Eddie Redmayne, cadrele luxuriante (miraj vizual pentru esteți) m-au făcut să mă grăbesc să-mi iau bilet și… nu regret. Nu e genul de peliculă inovatoare care să te marcheze o viață întreagă și care să ți se strecoare în vise, dar rămâne o atingere tandră care aduce un pic de tristețe și care, la nevoie, îți insuflă suficient curaj cât să fii tu însuți/însăți.

     O poveste cu bucluc

     Interesul pentru transsexuali e relativ scăzut, mai ales în rândul publicului românesc și în afară de câțiva critici înflăcărați, absolvenți de Studii culturale, nu am auzit dezbateri publice prea aprinse pe marginea acestui subiect. De aceea, șansa ca Danish Girl să atragă spectatori a depins de cum e povestit destinul lui Einar, nu neapărat ce se întâmplă cu el, deși acțiunea ne rezervă răsturnări de situație cu totul tulburătoare.

     Tocmai de aceea, Lucinda Coxon, în urma lecturii romanului scris de David Ebershoff, a cizelat scenariul 10 ani la rând ca să se asigure că pelicula nu cade în ridicol. Pentru cei care se întreabă dacă ce văd pe ecran e autentic, țin să-I avertizez că nimic din ce poartă eticheta true story nu e 100% exact, dar în cazul lui Danish Girl lucrurile sunt cosmetizate și re-cosmetizate: pornind de la jurnalul pictorului Einar Wegener, publicat în 1933, așadar sursă istorică, regizorul a ajuns la romanul de ficțiune al lui Ebershoff și în colaborare cu scenarista și cu actorii, a adăugat câteva nuanțe personale. Firește, povestea a alunecat spre ficțiune și rezultatul e o Gerda mai generoasă decât orice femeie reală, înzestrată cu un spirit de sacrificiu atât de onest încât îți vine să te ascunzi sub scaun la gândul că individualismul nu ți-ar permite niciodată atâtea renunțări.

the-danish-girl-paintings.jpg

     În orice caz, filmul e construit cu o atenție maniacală, uneori artificial, alteori precis până la sânge; personal, nu credeam că în 2016 mai există atâta minuțiozitate în vreun act artistic, dar în cazul lui Danish Girl, s-au schimbat trei regizori, scenariul a fost rescris de 20 de ori, filmările au avut loc în patru țări timp de 44 de zile, iar Eve Stewart și Susannah Brough au pictat 70 de tablouri adaptate după opera Gerdei în doar două luni, astfel încât să potrivească fețele personajelor din picturile reale cu fețele actorilor. Niciun miraj nu apare de nicăieri, iar Lili e rezultatul unei munci titanice.

     Stai să-I vezi fața lui Eddie!

     Ce face ca acest film să fie unic este rolul lui Eddie Redmayne. O apariție delicată, androgină, cu o timiditate plasată undeva între ezitare și farsă, acest actor fie te cucerește, fie te face să pufnești în râs. Depinde de cum reacționezi în fața slăbiciunilor lui, atât de expresiv reprezentate în ochi, în colțul buzelor și în convulsiile ușoare de la nivelul mușchilor faciali. Uneori a fost dureros să-l privesc pentru că întregul său corp se chircea de rușine și de neputință, de pildă atunci când privea din spatele unui geam de sticlă o prostituată unduitoare. Totuși, jocul său cuprinde un fel de masculinitate dandy, de Dorian Grey, o cruzime incipientă, care refuză iubirea Gerdei, o nostalgie sfâșietoare după mlaștinile copilăriei și o tandrețe interzisă care are ca obiect bărbații puternici. Gerda, pe de altă parte, soția lui, interpretată de Alicia Vikander, este sprințară, energică, mereu gata să pufnească într-un ușor râs ironic, și de la jumătatea filmului ți-e milă de transformările prin care e obligată să treacă – ochii ei devin mai mari, mai umezi și mai înțelegători, gesturile sunt agitate și violente, iar zâmbetul e o grimasă amară. La filmul ăsta n-am plâns datorită cățelului alb – ochișori negri, care parcă puneau mereu întrebarea De ce lucrurile trebuie să fie atât de complicate? Jucați-vă cu mine!

 the dog

    Mai știi atunci când… ?

     Sunt câteva scene care au potențialul de a marca spectatorul și ce e surprinzător la aceste imagini e linia subțire pe care o trasează între frumusețe și ridicol. Einar, Lili în devenire, stă singur în fața oglinzii, într-un vestiar dintr-o sală de dans, complet dezbrăcat, neștiind cum să se atingă și ce din corpul lui îl îndeamnă să fie femeie. Își atinge fața, gâtul, pieptul (acolo unde își imaginează că ar fi sânii) și coboară până la organele sexuale, atunci simte nevoia unei falsificări de dragul imaginației – își ascunde penisul între picioare ca să-și vizualizeze mai convingător feminitatea. Identitatea lui începe ca o iluzie în oglindă și capătă atâta forță încât ajunge o rațiune existențială.

the-danish-girl-man.jpg

     Lili dărămâ tot în viața bărbatului… pasiunea pentru pictură, iubirea pentru Gerda, reputația de artist, făcând loc unei fluturări ușoare din gene, unui zâmbet cald și senzual. Mi-a fost greu să înțeleg această abnegație, acest devotament fierbinte pentru un capriciu erotic și eram convinsă că apropierea morții îl va întoarce din drum. E ceva în filmul ăsta superior înțelegerii mele, o sete fierbinte pentru adevărul personal, un fanatism identitar pe care eu nu mi l-aș asuma niciodată. E genul de film pe care să-l vezi pe cont propriu, neînsoțit, neinfluențat și dacă totuși decizi sa iei pe cineva, în urma acestei experiențe speciale, îți dai seama cât de înțelegătoare și deschisă e persoana de alături. E un film-test, o ficțiune glossy, extravagantă și provocatoare pentru esteți, pentru pictori, pentru homosexuali, pentru istorici și în esență, pentru toți îndrăgostiții.

     PS: La un moment dat, am avut impresia că pe ecran apare Marius Manole (frisoane de fan înfocat, dar spuneți voi că nu seamănă măcar la ochi?!)

asemanari.jpg

Surse imagini:
http://www.cinemagia.ro/filme/the-danish-girl-31395/imagini/?toate=1
https://www.youtube.com/watch?v=NpV5k2JfaUg (printscreen)

Advertisements

One thought on “The Danish Girl

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s