“Palo Alto” sau spleenul de la 18 ani

Anul apariției: 2013
Regizor: Gia Coppola
Distribuție: Jack Kilmer (Teddy), Nat Wolff (Fred), Emma Roberts (April), Olivia Crocicchia (Chrissy), James Franco (Mr. B)
Notă: 9/10
Gen:  Teen drama
Rezumat: Vag, estetic, cu acțiune fragmentară, filmul urmărește viața mai multor adolescenți americani, colegi la același liceu, aduși împreună de petreceri întâmplătoare. April e timidă, misterioasă, în căutarea iubirii; Teddy de abia acum își cunoaște inima, în pauza dintre două țigări; Fred inventează scenarii nebunești pentru a-și condimenta viața, iar Chrissy confundă senzualitatea cu afecțiunea. În umbra lor, în plan secund, stau adulții consumați de aceleași dileme, pietrificate sau intensificate în timp.

   Nu-i suspans, da-i poezie!

     Dacă sunteți acel gen de cinefil care urăște incertitudinea (în filme, în viață și în propria minte), atunci ocoliți “Palo Alto” pentru că filmul acesta își face din decupaje și fragmente filosofie principală. Fiind o adaptare după o culegere de povestiri scurte (scrisă de James Franco însuși), pelicula e de fapt un colaj de destine, între care se află multe spații goale, puncte de suspensie, umplute cu țigări, petreceri și escapade sexuale. Toate personajele plutesc într-un spleen contagios, neștiind exact ce sunt, unde se îndreaptă sau care e rostul deciziilor lor. Spre deosebire de alte filme cu adolescenți, “Palo Alto” e brutal de onest, nepunând accent excesiv pe vulgaritatea lipsită de griji a personajelor, ci preferând să construiască portrete brutale și poetice… April, Teddy, Fred și Chrissy sunt instantanee în câteva suflete arse, încă surescitate de speranță. Ce urmărești de fapt nu e un fir narativ, ci un ciclu deprimant care funcționează cam așa – regizorul surprinde o iluzie în toată strălucirea ei, pentru ca apoi să o demoleze brusc, pe tăcute.

palo alto 2013.ganditoare in banca.jpg
Who the fuck I love?

 

   Umbre

     Sunt multe scene elaborate, supuse unui decupaj inteligent astfel încât ce nu se arată e instinctiv perceput – de exemplu, scena de sex dintre April și domnul B. e de o pudoare seducătoare (gesturile febrile ale bărbatului, un picior arcuit, apoi close-up pe fața lui April – fragilă, seducătoare, uimită de ce i se întâmplă). Alt moment-cheie e atunci când Teddy îi spune lui April că o iubește… e atât de convins de refuzul ei, încât tonul declarației e lipsit de pasiune, in a matter of fact way, lăsând sentimentele se clocotească în spatele cuvintelor și totuși, simțind nevoia să ateste existența acestor emoții repetându-ți declarația, dar paradoxal nu își schimbă tonul – fata trebuie să înțeleagă deci că retoric, vocea nu explodează, dar inima lui îi aparține toată. Contrar acestui joc actoricesc, prietenul lui Teddy, Fred, e paranoicul perfect – cu o imaginație debordantă, temperamental, aprinzându-se la fiecare fleac care are potențialul de a-I răni orgoliul, personajul acesta se angajează în gesturi ample și în replici extravagante, arătându-și treptat vulnerabilitatea, un strigat de disperare absurd în final I’m not Bob! I’m not Bob! confirmă toate bănuielile spectatorului de la începutul filmului – dude, something is deeply wrong with this wacko!

 

palo-alto-2013.with teddy.jpg
As a matter of fact, I love you! 

Gia… în continuarea tradiției de familie

     Nepoata lui Francis Ford Coppola (cough cough “The Godfather”), fiica lui Gian-Carlo Coppola (actor în producțiile lui F.F.Coppola) și nepoata Sofiei Coppola (cough cough “Lost in Translation” and my personal favorite, “Marie Antoinette”), Gia Coppola a început prin a studia fotografie la Bard College în New York, apoi a improvizat câteva scurt-metraje și întâlnindu-l pe James Franco, a pus la cale “Palo Alto”, debutul ei serios, sub forma unui lung-metraj închegat. E promițător, aduce a  “The Virgin Suicides”, e voluptos și plin de renunțări dureroase, e complex, e liric… poate e amprenta stilistcă a Giei, lucru care nu rămâne decât să fie confirmat în producțiile viitoare. Deși au trecut trei ani de la “Palo Alto”, Gia n-a mai regizat nimic altceva decât un videoclip muzical pentru Call me maybe girl (Carly Rae Jepsen) link către videoclip, frumos și acesta, un mixaj între povestea Cenușărei și o dragoste neîmpărtășită în tonuri grunge.

     Hiperconștientă de sine și un pic timorată, Gia și-a făcut cu greu curaj ca să arate familiei acest lung-metraj, să fi fost reacția lor motivul tăcerii din prezent? Personal, nu cred că ar trebui să-I ia în serios… J de aici, încotro?

 

gia coppola think harder.jpg
Gia, think harder! 

                                    Photography by Charlotte Wales

     PS: Dacă “Palo Alto” v-a sedus iremediabil așa cum mi s-a întâmplat mie, cu siguranță răscoliți internetul după filme similare. Opriți-vă, Gia v-a pregătit o mică listă cu filmele care     i-au influențat lung-metrajul, the masters of masters. Enjoy, zic – “The Last Picture Show”, “The Outsiders”, “Rumble Fish” și “American Graffiti”.

palo alto colaj.jpg

Surse imagini: 
http://www.cinemagia.ro/
http://www.dazeddigital.com/artsandculture/article/20715/1/the-directors-bureau-selects-gia-coppola

 

 

Advertisements

One thought on ““Palo Alto” sau spleenul de la 18 ani

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s