“A Hologram for the King”

Anul apariției: 2016
Regizor: Tom Tykwer
Distribuție: Tom Hanks (Alan), Alexander Black (Yousef), Sarita Choudhury (Zahra), Sidse Babett Knudsen (Hanne)
Notă: 10/10
Gen:  American comedy-drama
Rezumat: Un om de afaceri american, Alan Clay, cu întreprinderea de biciclete rasă de pe piață de colaboratorii chinezi, încearcă să se refacă financiar în Arabia Saudită și pariază totul pe un sistem holografic revoluționar pe care vrea să i-l vândă regelui. Deși asta pare soluția tuturor problemelor sale, calea către succes îi e împiedicată de tot felul de obstacole – legi, birocrație, prejudecăți și…dune de nisip.

     După o perioadă moartă, în care nimic nu mi-a făcut cu ochiul în programele cinematografelor, a venit timpul pentru un film bun… “A Hologram for the King” e intercultural, optimist, savuros, ușor de urmărit și seducător. Deși nu sunt genul care să umple toată sala cu chicoteli, de data aceasta am râs din toată inima… cum poți să te abții când Tom Hanks își vânează lipomul cu un cuțit de friptură și apoi încurcat, spune în fața medicului că a făcut o mică investigație, cum poți să te abții când Yousef, versat în cultura americană, pune tacticos Chicago și vers de vers, vezi cum Tom Hanks moare câte un pic în interior, agățându-se cu disperare de politețe până în ultima clipă, când boom! … totuși, dacă nu l-ați văzut până acum pe Tom Hanks într-o criză de nervi, vă invit să mergeți pe 13 mai la cinema, e un moment delicios.

Ai așteptări mari?

     Înainte să înceapă filmul, un blogger m-a întrebat cu un râs ironic în colțul gurii – Ai așteptări mari de la filmul ăsta? și atunci am pariat totul pe Tom Hanks. Deși rezumatul pe care îl citisem înainte nu m-a convins, am simțit că orice fel de poveste, indiferent de conținut, atunci când e jucată de un actor bun, are potențialul de a deveni emoționantă. Sunt totuși excepții… nimeni nu poate surescita un scenariu prost, dar din fericire, asta nu privește cazul de față. Dimpotrivă, distanța amuzată pe care și-o ia Tom Hanks față de restul personajelor (o condescendență atât de bine dozată încât nu ajunge până la aroganță) face ca toate replicile să fie spirituale, să aibă sens dublu și să provoace răspunsuri la fel de ascuțite. Până și când trimite mesaje romantice doctoriței care îi extrage lipomul (la rândul ei, un personaj fascinant – cu trăsături pronunțate-întunecate, senzuală și demnă), Tom Hanks/Alan Clay e ironic și autoironic, pretinzând ca are nevoie de o operație nouă pentru că doctorița sigur și-a uitat ceva în corpul lui… o mănușă, un bisturiu sau… însăși inima.

doctorita
Asia toată în ochii ei mari! (aka doctorița)

 Tot felul de granițe

      Filmul e în întregime o intersecție de limite și de refuzuri. Pe de o parte, un american în Arabia Saudită e cu siguranță o experiență de călătorie la marginea suportabilității pentru un occidental comod obișnuit cu o Cola zdravănă, o bere rece, semnal wi-fi și aer condiționat. Apoi, cutumele religioase par să contrasteze strident, ironic cu societatea seculară din SUA (și așa se poate înțelege și interdicția lui Yousef – când îl roagă pe Alan să nu privească prea insistent Mecca, poate pentru că occidentalii au un ochi profanator, corupt de lipsa de credință). Pe de altă parte, viețile personale sunt cu totul alfel structurate – americanul se angajează în arta discuției deschise, folosind vorba ca pe o floretă, înțepându-și discret adversarul, pe când asiaticul tace, rabdă și complotează, păstrându-și mușchii feței imobili, dar gândindu-se în secret la parastasul adversarului. Nu mai vorbesc de femei… frumos machiate și în Arabia Saudită, constrânse însă să poarte văl, feminitatea lor e răvășitoare, discretă în marea majoritate a timpului pentru ca apoi pe tăcute, să înflorească într-un abandon total. Priviți și comparați-o pe Hanne cu Zahra.

DSC05338.JPG
Asia majoritară, America… singulară

 I’m pickin up good vibrations

      La finalul filmului, s-a aplaudat. Fețele tuturor se destinseseră într-un zâmbet larg și doamna din spatele meu o făcea în glumă pe supărata – Auzi tu, nu moare nimeni, nicio bombă, nicio tragedie mare. Totuși, filmul nu e cu happy-end siropos, cu o artificială întorsătură de frază în urma căreia tot ce a fost rău se transformă sub bagheta regizorului într-un ținut exotic unde curge numai lapte și miere. Nu vă spun mai multe, dar ideea e că viața e teribil de crudă și de simplă în același timp și tot ce-i poți face e să ai și tu o atitudine duală – muncește din greu și apoi, când obosești, lasă timpul să treacă pe lângă tine, sigur un miracol așteaptă mai devreme sau mai târziu să-ți iasă în cale. Dacă totuși asta e o filosofie prea simplă pentru voi, vă las în compania arabului paranoic, personaj secundar cu o dantură îndoielnică, și vă explică el lucruri mai sofisticate… cum e cu CIA-ul de pildă. 🙂

IMG_4307.CR2
That’s what I’m talking about!

     PS: După film, pune-ți-vă liniștiți în căști melodia Good Vibrations de la Beach Boys… o să vă prelungiți starea aia delicioasă de bine, care sigur vă va copleși la ieșirea din sala de cinema.

Sursă imagini: RO IMAGE 2000

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s