Despre filmele proaste cu actori frumoși

     Încep articolul ăsta cu un mare și căscat Ooooooffff! Există o sumedenie de filme pe pământul ăsta – blockbustere, filme canonice de care te ferești ca dracu’ de tămâie, filme canonice de care te îndrăgostești, filme cu suspans, filme cu scenariu inteligent, filme siropoase care îți fură tot arsenalul lacrimogen pe-o viață întreagă și… inevitabil, filme proaste. Astăzi m-am împiedicat însă de un tip cu totul special de film prost… de-ăla cu actori frumoși, ceea ce face dezamăgirea și mai complicată. E vorba de pelicula “La Belle Personne” (2008), producție franceză, ceea ce numim convențional television film, dar unul cu pretenții nene – o adaptare liberă după romanul de secol XVII “Principesa de Clèves”. Ce e mai frustrant când te apuci să urmărești așa ceva e că începi să realizezi că nu te cunoști suficient de bine…nu mai știi nici tu ce vrei de fapt. După 30 de minute, totul devenise previzibil și plictisitor, dar eu continuam să mă uit și am rămas lipită de ecran până la final pentru că actrița din rolul principal avea o față fascinantă.

la-belle-personne2.jpg

De ce, Doamne, de ce?

     Povestea din “La Belle Personne” (2008) e simplă și stângace – o adolescentă tristă, de o frumusețe răpitoare, căreia i-a murit de curând mama, se mută la verișorul ei, în alt oraș și implicit, la alt liceu. Fără să facă mari eforturi, intră repede într-o gașcă de tineri (o bilă albă pentru distribuție – mulți băieți cu păr creț pe acolo!), se combină cu Otto și după ceva vreme, se îndrăgostește vag de profesorul de italiană, de altfel un vânător notoriu și încercănat de adolescente. La prima vedere, chestia asta are potențial – pasiune, declarații, încurcături, decizii spontane, erotism, scene poetice – eu una eram pregătită pentru orice, mai puțin pentru confuzia narativă generală care s-a întins pe toată durata filmului. Am recunoscut câteva pasaje din “Principesa de Clèves” (tevatura cu scrisoarea și confesiunea finală a eroinei către Nemours) și ideea de bază mi se pare deosebit de interesantă – cu un astfel de proiect cinematografic, tu, ca regizor, vrei să spui de fapt că literatura mare poate lua oricând forma unui destin real, ce-i drept într-un alt mediu, dar urmărind cam aceleași linii narative. Ce-ar fi să vă treziți (doamne ferește!) viitoarea Anna Karenina sau o potențială Khaleesi (aici ați avea probleme serioase de recuzită în ceea ce privește dragonii, anyway!)? Nu mă mai obosesc să notez informațiile-cheie ale filmului (regizor, distribuție, gen, evaluare) pentru că asta nu e de fapt o recomandare, ci pur și simplu cronica unei dezamăgiri. Dacă tot te chinui să îți alegi actorii pe sprânceană, dacă buchisești un roman clasicist dificil, cu pretenții de autenticitate, de ce naiba te grăbești să ruinezi din punct de vedere tehnic povestea? De ce nu ai răbdare să lași personajele să evolueze, de ce le faci să reacționeze visceral și previzibil, de ce tragi cadre interminabile în care nimeni nu vorbește? N-o să înțeleg niciodată cum pot astfel de regizori să respire ușurați la finalul proiectului, când își revăd cap coadă filmul… nu simt un gust amar, o senzație amețitoare că tot ce au încercat să construiască e de fapt un fir de praf, irelevant, fără substanță, volatil, atât de ușor de uitat?

la-belle-personne3
Pare intens, PARE!

Ochii văd, inima cere!

     În orice caz, uneori, filmele proaste au ceva profund estetic. Azi m-a fascinat Léa Seydoux, actrița care interpretează rolul principal (Junie), o frumusețe melancolică, palidă, ce mi-era vag familiară și pe care am mai văzut-o, așa cum aveam să aflu mai târziu, în “Blue is the Warmest Color” (film-senzație în 2013, controversat, pe care l-am văzut taman de ziua națională, în timp ce în alt colț al Bucureștiului avea loc parada, cred). Este o prezență magnetică, senzuală și în același timp, rece, uneori jur că pare imaginea de dicționar a substantivului “suferință”, până și atunci când zâmbește, pare că face un efort care stă s-o frângă și nu știu cum reușește, dar zâmbetul ăsta silit o face și mai frumoasă. Nu sunt singura care a observat-o, după “La Belle Personne” gagica a zburat la Hollywood… rubbing shoulders with mister Bond (în “Spectre” [2015]). Cum spuneam, Léa Seydoux e primul și ultimul argument pentru care am urmărit prostioara asta și nu înțeleg de ce natura umană are tendința ca atunci când percepe frumusețe, să intuiască inevitabil în spatele ei o ficțiune grozavă. Uneori, oameni buni, nu e absolut nimic… dar pare că ochiul își caută tot felul de scuze ca să continue să privească o față drăguță. 🙂

la-belle-personne1.jpg

Condamnați la admirație

     Nu prea am înțeles niciodată fiorul ăsta electric pe care îl simțim în fața frumuseții. Ne zăpăcim, ne pierdem rațiunea, ne aruncăm voința pe fereastră, ne coborâm standardele și chiar dacă ne dezmeticim până la urmă, rămânem cu o amintire colorată, ca desprinsă dintr-un vis. Tocmai datorită acestui magnetism, cădem pradă filmelor proaste, reclamelor exagerate și manipulărilor de tot felul. Începem să cedăm emoțional în fața dorinței sau a îndoielii și uite așa, ce ne bucură la început, ajunge un calvar dacă ne lăsăm duși de val. Hei, dar până la urmă, cred că vulnerabilitatea asta e scrisă în codul nostru genetic… parcă suntem programați anume să contemplăm, să admirăm și acolo unde pare că totul e anost și urât, să inventăm noi înșine frumusețe. Clar, asta e una dintre armele majore cu care ne furăm inimile unii altora de când cu mărul din grădina Raiului, până la outdoor advertising și culmea! traseul ăsta mai trece și prin sala de cinema, reflectându-se în ochii fatalei Léa Seydoux. Sucker for beauty, that’s what I really am!

Sursă imagine-fundal:
http://www.crazynfunny.com/what-to-do-when-youre-bored/stories/

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s