Shhh, “Valea mută”!

Anul apariției: 2016
Regie: Marian Crișan
Scenariu: Christian Barna, scenariu adaptat după serialul norvegian “Øyevitne”
Distribuție: Rodica Lazăr, Emilian Oprea, Vlad Bălan, Theodor Șoptelea
Notă: 10/10
Gen: thriller
Rezumat: Doi adolescenți, Horia și Filip, primul – motociclist cu atitudine, al doilea – un creț introvertit și sensibil, fac o plimbare prin pădure, plimbare care în scurt timp se transformă într-o inițiativă erotică surprinzătoare. De la geamul cabanei, se văd patru bărbați încolțind un al cincilea, pregătiți să-l împuște. Victima devine agresor, iar cei doi băieți devin automat martori oculari. După ce fug înapoi în oraș, își plănuiesc cu atenție atitudinea pe parcursul anchetei – Horia vrea să păstreze tăcerea de teamă ca întrebările procurorului să nu dea la iveală experimentul erotic, Filip, pregătit să-și accepte homosexualitatea, e preocupat de alt gând – asasinul l-a văzut și astfel, viața lui poate depinde de o declarație relevantă la momentul potrivit. Prietenie și atracție, dreptate și mușamalizări de tot felul, un aer greu, înghețat și rocade de putere… acestea sunt ingredientele-cheie cu care “Valea mută” își surprinde publicul, care e de fapt prețul adevărului?

            Miniseria “Valea mută”, proiect HBO cu distribuție românească, este de fapt o probă de curaj. Cele patru episoade, dintre care primul deja lansat (putând fi urmărit gratuit pe platforma HBO Go), sunt o explorare cinematografică într-un mediu nu prea obișnuit cu serialele autohtone. Asemenea povești de durată, întinse pe parcursul mai multor sezoane, cu personaje complexe și cu răsturnări de situație, sunt pentru publicul de aici marfă importată, la noi nu există decât hohote de râs și colecții de sketchuri. Poate că e momentul ca această stare de fapt să se schimbe.

valea-muta5.jpg
Nu vă lăsați păcăliți, criminalul nu e aici!

            O noutate…reciclată

            S-au ridicat destule voci care au reclamat seriei lipsa completă de originalitate. Într-adevăr, intriga este preluată din scenariul serialului “Øyevitne”, producție norvegiană datând din 2014, adaptată acum de noi, dar și de americani (“Eyewitness”). Dar de ce să căutăm cu orice preț nod în papură? S-o luăm altfel…toamna asta are loc un fenomen interesant – două procese paralele de naturalizare, filtrări locale care deși nu aduc un aer narativ proaspăt, pot prin comparație să dezvăluie câte ceva despre noi, despre cine suntem și despre cum reacționăm în fața unor situații-limită. Pe de altă parte, explorarea unui gen nou invită la precauție: deși aici toată lumea e topită după GOT, consumă seriale pe bandă rulantă și agață cu replica “Hey, let’s Netflix and chill!”, realitatea e că există o reacție defensivă în fața oricărei producții românești. Eu una am fost indecisă, nu știam dacă să încerc să-l văd sau nu, deprinsă cu filme românești de-a dreptul soporifice, cu mai multe înjurături decât replici consistente. Ei bine, nu a fost cazul, aici cuvintele sunt tăioase și precise, iar argoul e bine temperat. Până la urmă, de ce să judeci o echipă de producție pentru “crima” de a-și proteja bugetul mergând pe urmele unei rețete deja verificate? Nu înseamnă că viitorul nostru în materie de seriale TV este “de împrumut”, e un prim pas către inițiative mai îndrăznețe, iar eu văd “Valea mută” ca pe un pas…uriaș.

valea-muta2.jpg
Ideea sau Audiența? 

           Adevăr, adevăruri

     O problemă spinoasă pe care o ridică povestea aceasta e stratificarea delicată a adevărului. Când vrei să dezgropi un adevăr de interes public, pornit de altfel dintr-o furie personală a agresorului, inevitabil vei da peste mici secrete de culise, preocupări condamnabile, scopuri rușinoase și “cadavre” emoționale ce se vor refulate. Horia și Filip pot aduce informații prețioase în sprijinul anchetei, dar vor cu adevărat să-și expună escapadele? Sunt pregătiți să-și asume că descoperirea criminalului o să vină la pachet cu un adevăr-anexă, având ca efect valuri de furie homofobă? Nimeni nu mai crede în cavaleri medievali și în sacrificarea identității proprii în sprijinul dreptății, peste tot plutește o indiferență groasă ca o ceață, o măsură de protecție personală care compromite orice era cândva bun și nobil. “Valea mută” testează limitele tăcerii și amestecă motivațiile personajelor cu două tipuri distincte de frică: frica de a fi judecat și frica de moarte. Ce se întâmplă însă când aceste două frici intră în conflict de interese? Aici se dezlănțuie de fapt…câinii iadului!

valea-muta6.jpg

        The old good cliffhanger

        Poate nu am eu experiență cu romanele polițiste și cu intrigile de thriller, însă de fiecare dată mă comport ca un spectator impresionabil, slab de înger, ușor de băgat în sperieți și mirat până la exasperare de răsturnări de situație de altfel cu totul previzibile. Nu știu exact dacă e din cauza lipsei mele de tact sau pur și simplu, povestea a șerpuit abil printre senzorii mei critici… dar finalul episodului 1 e exploziv. Nu-ți vine să crezi că Răul se poate inflitra atât de subtil în armata adversă și când te duci prostit pe balcon la țigară, nu mai ești sigură că Răul de la început e chiar Rău, începi să-I găsești tot felul de explicații plauzibile, începi să empatizezi chiar, începi să înțelegi mobilul din spatele fiecărui glonț și deja găsești paiul din ochiul Binelui. The good guys aren’t so good after all, are they?

Sursă foto: https://www.facebook.com/ValeaMuta/

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s