Vechea poveste cu “șutul în fund”

     Când ne izbim de câte o problemă existențială presantă, avem două modalități de a reacționa: fie apelăm la metoda Aoleu! Aoleu!, fie ne batem capul să găsim o soluție. Ultima variantă e cu dichis – implică gândire strategică, așteptări realiste și nu în ultimul rând, disponibilitate de a acționa. De asta, soluțiile sunt doar pentru cei puternici.

     La invitația STALINSKAYA, m-am întrebat din ce sunt făcuți oamenii puternici și cum reușesc să crească. Tot ce vedem în exterior este o persoană dură, cu un optimism rezervat și cu succesul în mânecă, dar mai întotdeauna procesul intim de evoluție rămâne un fragment esențial din viața sa privată. În orice caz, în spiritul Fight Club, cred că prima regulă a unui om puternic e că nu se consideră niciodată așa. Autosuficiența te face moale, îți distruge viteza de reacție și rezistența în fața adversității, a fi puternic nu e un titlu onorific, e un comportament constant de supraviețuire.

     Proverbialul șut în fund a trecut întotdeauna ca fiind o bună lecție de viață. Nu mă consider un Hercule feminin, ci o contradicție umană în mișcare, cu momente alternante de fragilitate și de determinare. De aceea, un eșec poate să mă demoralizeze sau dimpotrivă, să mă facă să scrâșnesc din dinți și să-mi iau armura de spartan. Îmi amintesc că prin liceu mi-am dat seama cât de important este monologul interior pe care îl porți atunci când ratezi… acea vorbă pe care o luăm drept bullshit e cât se poate de reală, nu contează ce ți se întâmplă, ci cum formulezi tu un răspuns la tot haosul ăla.

     Astfel, prin clasa a 10-a, profesoara mea de engleză a organizat o trupă de dans irlandez. Costume, pantofi speciali, coregrafii complicate, playlist tradițional, Michael Flatley pe post de lider spiritual abstract… tot ce trebuie pentru un climat verde-trifoi, doar că mai era nevoie de ceva, o echipă de prezentatori. Oameni cu o engleză curată, cu ceva abilități de public speaking, care să faciliteze apariția trupei pe scenă și care să modereze cumva pauzele dintre dansuri. Am fost printre cei aleși să vorbească. Am plecat cu formația la Iași, am ajuns pe scenă, cu discursul în buzunar, deși aveam mare încredere că nu voi avea nevoie de fițuică și după prima propoziție… pauză! Mii de ochi mă ținteau sceptici, neștiind ce vor urma să vadă, ce vreau să le vând sau de ce anume vreau să-I conving. M-am blocat, am mormăit un Enjoy! neclarificând ce să enjoy mai exact? Drumul spre casă a fost un calvar – unii strecurau glume pe seama tracului meu, alții mă priveau compătimitor, alții mă evitau de teama unei discuții jenante, profesoara îi felicita pe prezentatorii fluenți, iar eu mă simțeam un iepuraș prostuț, fără superputerea de a repara trecutul.

    Câteva luni mai târziu, trupa a plecat iarăși la Iași, aceeași sală, același format, iar profesoara de engleză m-a chemat din nou în calitate de prezentator. După ce am întrebat-o dacă e sigură de ce face, am tras aer în piept și tot drumul am cărat o piatră în stomac, exista presiunea lui trebuie să poți de data asta. M-am urcat pe scenă, mi-am spus textul, am vorbit rar, astfel încât să am timp să modelez din mers orice potențială eroare și la final, am zâmbit încântată, cu toți dinții, cu pomeții, cu ochii, cu fiecare fir de păr. Am reușit să mă autodefinesc diferit într-o situație identică cu aceea în care am eșuat și am învățat că indiferent ce pățești, trebuie să ai curajul să închizi cercul – să treci peste frică și să trăiești fix aceeași chestie ca să ai ocazia să răspunzi diferit, e o simetrie a fricii și a curajului peste care un om puternic pur și simplu nu își permite să treacă.

      Dacă vă întrebați de ce am devenit așa contemplativă la început de decembrie, răspunsul nu e ziua națională, ci aniversarea STALINSKAYA, care și-a făcut din tăria de caracter o personalitate de brand. Check this out:

     Preparată conform unei rețete tradiționale rusești, STALINSKAYA Vodka este recunoscută pentru tăria gustului, pentru rigoarea selecției materiilor prime și îmbunătățirea constantă a procesului de producție și a tehnologiei folosite. Încă de la lansare, sub sloganul „Pentru cei puternici”, STALINSKAYA este alături de cei care care au curajul să riște pentru a transforma orice încercare într-o victorie, de cei al căror succes este alimentat de tăria de caracter”. Marca aniversează anul acesta 20 de ani pe piața din România.

     Așadar, poți să-ți sărbătorești victoriile în două feluri: cu un duș rece, de badass, sau cu un pahar de vodkă STALINSKAYA, pentru că cei puternici n-au timp de autocompătimiri sau de experiențe călduțe.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s