Apă+cafea=deal!!!

A fost odată ca niciodată …o multinațională. O daaa, împăratul Verde nu s-a putut prezenta în basmul din seara asta, fiind rezervat deja pentru spectacolul Psihedelia. Așadar, o multinațională, dragii moșului: creștea în șapte zile cât alți feți-frumoși în șapte ani, avea pitch-uri de succes și rata demisiilor era minimă. Nimeni nu voia să părăsească acest paradis corporatist, unde succesul era la ordinea zilei, iar pauzele erau de fapt chit-chat-uri despre strategii macro de dezvoltare. La fiecare etaj, în living room, curgeau două izvoare, unul de lapte, altul de miere și povestea spune că managerul se oprea câteodată pe aici să se alimenteze cu idei noi. Nimeni nu cunoștea precis formula misterioasă din spatele victoriilor repetate ale multinaționalei. Rivalii, zmei cu pedigree, cu buzdugane grele, dar vizibil eclipsați, se chinuiau nopți la rând, făcând studii de caz și trăgând cu ochiul în curtea vecinului cu renume. Degeaba!

La începutul primăverii, când clienții ieșeau din hibernare căutând oportunități și contracte noi, multinaționala avea programată o întâlnire importantă. Se discutau afaceri serioase, cravatele se înnodau din vreme cu precizie matematică, echipa de creativi pregătise un set uluitor de ppt-uri, CEO-ul își repetase discursul din vreme, plasându-și câte un inside joke ca să intre la inima investitorului. Toate zâmbetele fuseseră exersate în oglindă cu luni în urmă, se ținuseră cursuri de public speaking pentru departamentul direct implicat în proiect și promisiunea unei reușite era atât de râvnită încât l-au adus în joc și pe ciudatul de la IT: un geek cu ochelarii strâmbi și cămașa în veșnice carouri, vestit pentru spontaneitate, profesionalism și…glume licențioase. Asta așa…pentru o pată de culoare.

Joi, la ora 16, sala de conferințe era lună. Încă de la 9 dimineața se trimisese o directivă prin mail către toți angajații, mai precis aceia care nu aveau ca responsabilitate directă clientul în cauză: NU INTRAȚI ÎN CONF. ÎNTRE 16 ȘI 17. RIDICAȚI TOATE CUTIILE DE PANETTONE RĂMASE DE LA CRĂCIUN ȘI PLASAȚI TROFEELE PE RAFTUL DE LÂNGĂ MASĂ, SĂ FIE VIZIBILE…TOTUȘI DISCRETE. După recapitulări intensive, după repetiții asidue demne de cea mai devotată trupă rock, echipa a dat mâna cu clientul la ora 15.50 și când mâna managerului a simțit strângerea fermă a potențialei sale fericiri, un fulger i-a luminat cerebelul: unde sunt micile atenții? Pe masa bine lustruită nu erau decât clipboard-uri și în centru, trona un suport de creioane, alb și minimalist, iar creioanele erau drăcesc de ascuțite, toate plasate cu vârful în sus. Semăna mai degrabă cu o declarație de război. Un SMS rapid către echipa de catering a soluționat problema în 10 minute: cu un aer relaxat, secretara, într-un costum office, frumoasă ca într-un film american, glamorous cât se poate, a plasat ușor platourile cu prăjituri și sandvișuri. Managerul a respirat ușurat – surprinsese zâmbetul amabil al clientului, din două una…fie îi plăceau prăjiturile cu cocos, fie aprecia o fustă mini brodată manual. Orice ar fi fost, era de foarte bine.

O oră s-au prezentat idei diverse, echipa a dezbătut soluții de promovare dintre cele mai ingenioase, s-a vorbit de importanța digitalizării, s-au luat notițe într-un ritm furibund, clientul reacționa entuziast scăpând pe alocuri câte un Ah, feedbackul a fost pozitiv…îngeresc de lipsit de obiecții și chiar și cele câteva observații de optimizare venite din partea lui au fost întâmpinate rapid de compromisuri ingenioase. Subit, la 16.50, clientul s-a ridicat de pe scaun, a strâns mâna tuturor, a zâmbit ca într-o reclamă la pastă de dinți și a spus pe un ton răsunător: Good job, îmi place energia voastră. Ne mai gândim!

De aici cursul evenimentelor a luat o întorsătură gravă și pentru că s-au întâmplat atât de multe, iar nervii consumați au ars atât de intens după plecarea clientului, prezint consecințele ședinței sub formă de update-uri cronologice, din motive de etică profesională. Nu cred că e de interes public, dragii moșilor, să aflați cât de surprinși au fost angajații să afle că managerul lor avea tot timpul ăsta un talent ascuns: înjura ca un artist, cu o expresivitate…inepuizabilă!

17:10: Stupoare, șoc și groază. Echipa a ajuns la concluzia că Ne mai gândim înseamnă în cultura organizațională Nu.
19:00: S-au găsit țapi ispășitori. Urmează concedieri masive.
Ziua următoare, ora 16, 24 de ore de la momentul crimei: Managerul a fost anunțat telefonic că din nefericire, clientul a ales o altă companie, un zmeu din împrejurimi cu o prezență în social media vizibil mai slabă, still…
Peste două zile: echipa de marketing lansează un studiu de caz, având ca obiectiv spionarea rivalului. Află din surse sigure că CEO-ul de acolo e tipul de om from zero to hero, fiind în tinerețe un pârlit de barista, conform declarațiilor team-leaderului.
Peste cinci zile: S-a descoperit că până și clientul are secretele lui întunecate, de 10 ani e dependent de cofeină și are în birou o colecție de termosuri adunate din toate călătoriile lui de afaceri.
Peste zece zile: biblioteca multinaționalei se îmbogățește cu un volum nou, Predictably Irrational a lui Dan Ariely. Managerul află târziu un secret teribil, dovedit științific: când le propui oamenilor o vacanță la Roma, cu toate costurile acoperite, cu excepția cafelei de dimineață, pe care trebuie să și-o cumpere singuri la 2 euro 50, ulterior turiștii vor visa să plătească mai mult, doar să aibă și cafeaua inclusă. Lucrurile mici le răstoarnă pe alea mari și un pitch perfect stă taman în râșniță, în apă și cafea.

 


Peste zece zile+o secundă
: multinaționala redevine lider de piață și exact ca în Casablanca, managerul a dat mâna cu distribuitorul Horeca La Fântâna, șoptind plin de speranță: I think this is the beginning of a beautiful friendship. Clientul nu s-a mai întors niciodată, dar au venit alții…cu un capital și mai mare, atrași de profesionalismul echipei, dar mai ales de mirosul cafelei Kafune, care de la un timp inunda tot cartierul. De atunci, discuțiile de afaceri nu au mai fost niciodată la fel: în primele zece minute, se discuta despre apa de izvor din Serbia, despre nitrați, despre nutriție, despre zumba și despre aroma tare a cafelei de Brazilia, de abia apoi se aruncau zarurile adevărate, dar culmea! clienții zâmbeau mai mult și aveau mâna mai largă, dispuși să riște, dispuși să încerce.

După ședinte, fiecare victorie se sărbătorea à La Fântâna: cu apa de izvor se trezeau din beția succesului și cu o ceașcă de cafea se pregăteau pentru nopțile albe de cercetare și proiecte. Și-am încălecat pe-o șa și vă chem la o …cafea.

*** Articolul de față constituie prima probă din cadrul concursului Spring SuperBlog 2017 având ca subiect ”Cuplul” apă + cafea, element al culturii organizaționale. Sponsorul probei este cel mai important furnizor de servicii de aprovizionare cu apă și cafea pentru companii și un distribuitor major pentru Horeca de produse și echipamente pentru cafea, La Fântâna.***

Surse foto: kit La Fântâna, http://www.pixabay.com

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s